Sindromul impostorului sau când succesul nu e suficient pentru a te simți competent

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Fake it till you make it”, spune un vechi motto motivațional. Dar ce se întâmplă atunci când „ai reușit”, însă te simți în continuare ca un impostor?

Termenul de „sindrom al impostorului” a fost introdus în 1978 de psihologii americani Pauline Clance și Suzanne Imes, care au observat că multe dintre paciente și studente de succes trăiau cu un sentiment constant de îndoială și teamă că nu merită realizările lor, notează The Guardian.

• Lipsa de somn poate afecta memoria socială. Ce au descoperit cercetătorii despre rolul cafelei
• Cum ajung oamenii să nu mai iubească pe cineva. De ce despărțirea reală începe mult mai…

Un studiu din 2021 arată că până la 82% dintre oameni au experimentat, la un moment dat, această senzație: impresia că i-au păcălit pe ceilalți făcându-i să creadă că știu ce fac.

„Sindromul impostorului este incredibil de comun printre clienții mei. Apare mai ales la persoanele foarte performante, cu succes vizibil, care în interior se simt nepregătite sau nedemne de realizările lor”, spune dr. Jessamy Hibberd, psiholog.

Printre cei care au vorbit deschis despre astfel de trăiri se numără Michelle Obama, David Bowie și Maya Angelou.

Dar impostorul interior nu se manifestă doar la locul de muncă. Poate apărea în relații, parenting sau chiar pe rețelele de socializare, ducând la anxietate, depresie și o teamă permanentă de a fi „descoperit”. Cum putem, așadar, să ne eliberăm de acest sentiment că nu suntem niciodată suficient de buni?

Urmărește-ți temerile

Persoanele cu sindromul impostorului anticipează adesea cele mai rele scenarii și refuză oportunități de teama eșecului. Dr. Hibberd recomandă o metodă simplă: notează-ți predicțiile negative și revino ulterior să verifici ce s-a întâmplat cu adevărat.

„Atunci când vezi negru pe alb că lucrurile merg, de fapt, bine, înveți să ai încredere în tine. Teama e doar o voce interioară, nu realitatea”, spune psihologul.

Îmbrățișează necunoscutul

„Cei care se simt impostori cred adesea că trebuie să fie experți în tot. Dar necunoașterea nu e o slăbiciune, ci o superputere. Curiozitatea autentică îi atrage mai mult pe ceilalți decât perfecțiunea afișată”, afirmă Amanda Brenkley, coach și terapeut de business.

Ea încurajează oamenii să devină confortabili cu incertitudinea, să pună întrebări și să recunoască atunci când nu știu ceva.

Sărbătorește-ți reușitele

Cei care suferă de sindromul impostorului minimalizează succesul și exagerează eșecurile. Hibberd recomandă un exercițiu simplu: scrie zilnic trei lucruri pe care le-ai făcut bine.

„La început e inconfortabil, dar în timp, creierul învață să echilibreze gândurile negative cu unele pozitive”, spune ea.

Creează-ți un CV anti-impostor

Autoarea Ash Ambirge le cere clienților ei să redacteze o listă detaliată cu toate realizările lor, mari și mici.

„Atunci când o persoană își citește propria poveste ca și cum ar fi a altcuiva, realizează cât de multe a făcut. Uneori e suficient să vezi pe hârtie tot ce ai obținut pentru a nu te mai simți un impostor, ci o persoană puternică și capabilă”, explică Ambirge.

Învață să primești complimente

„Spune simplu mulțumesc atunci când cineva te laudă”, recomandă Hibberd.
Apoi, fă același lucru cu tine: recunoaște-ți meritele și vorbește despre ele. Acceptarea complimentelor este un pas esențial spre reconstruirea stimei de sine.

Îmbrățișează eșecurile

Aunci când toată lumea pare să arate doar părțile bune ale vieții, e ușor să crezi că doar tu greșești.

Brenkley subliniază însă importanța vulnerabilității: „Atunci când împărtășim greșelile și lecțiile învățate, ne eliberăm de rușine. Creșterea și disconfortul fac parte din același cerc.”

Găsește-ți firul roșu

Sindromul impostorului apare adesea când începem ceva nou. Ambirge sugerează să identificăm „firul comun” al experiențelor noastre, acea trăsătură sau pasiune care ne leagă toate realizările.

Vorbește despre asta

„Sindromul impostorului are putere atâta timp cât rămâne un secret. Când vorbești deschis cu prieteni sau colegi, descoperi că nu ești singurul”, spune Hibberd.

Această vulnerabilitate comună ne ajută să privim propriile îndoieli cu mai multă compasiune și realism. Unii oameni ajung să creadă că sindromul impostorului îi ține modești sau motivați.

Ambirge avertizează: „Subestimarea constantă a propriei valori nu e modestie, ci o formă de auto-sabotaj. Recunoașterea abilităților tale nu înseamnă aroganță. Sindromul impostorului nu te protejează, te limitează.”

Vă mai recomandăm să citiți și:

Robbie Williams a dezvăluit că ar suferi de sindromul Tourette

Un posibil leac pentru „sindromul inimii frânte”: Terapia și exercițiile fizice

Ce este „sindromul Nobel” și de ce atât de mulți laureați îl dezvoltă?

Primul copil de mingi cu sindromul Down într-un meci din ATP Tour