Puterea speranței: de ce speranța este esențială pentru sănătatea mintală

Ce este speranța? Un vis? O dorință puternică? O iluzie care ne ține în viață? Un implus care ne împinge înainte? Oare e doar un mecanism de supraviețuire sau adevărata sursă a progresului uman? Cum se poate că o noțiune, ceva intangibil, să aibă puterea de a vindeca răni fizice și emoționale? Și totuși, de ce uneori persistă chiar și atunci când toate dovezile sunt împotriva noastră?

Aceste întrebări ne arată că speranța rămâne unul dintre cele mai profunde și mai puțin înțelese mistere ale condiției umane. O forță activă, un proces cognitiv care combină stabilirea de obiective, încrederea în propria capacitate și flexibilitatea de a găsi căi alternative atunci când planurile inițiale eșuează. După cum definea psihologul C. Rick Snyder (pionierul cercetărilor despre speranță în anii 1980), speranța este capacitatea percepută de a identifica căi către obiectivele dorite și de a te motiva să le urmezi, unul dintre studiile lui demonstrând că studenții care au avut scoruri ridicate la scala de speranță obțineau cu 12% note mai bune decât colegii lor pesimiști – chiar și atunci când IQ-ul era similar.

• Invenţia sa „a deschis calea” pentru diversele echipamente electronice ce urmau să apară. A primit chiar…
• Miso alb sau miso roșu? Diferențe, utilizări și de ce multe rețete nu specifică tipul

Înainte de a dezvolta definiția speranței, din punct de vedere științific, ar fi necesară o mică introspecție legată de diferența dintre speranță și optimism. În vreme ce optimismul este așteptarea că „lucrurile se vor îndrepta”, fără efort personal, speranța este convingerea că poți face lucrurile mai bune prin alegerile și acțiunile tale: Nu este vorba despre a spera ca ploaia să înceteze, ci despre a-ți planifica traseul înainte, explică Chan Hellman de la Universitatea din Oklahoma.

Cum ne poate transforma speranța? Semnificativ și definitoriu. Un studiu al lui Jennifer Cheavens (Ohio State University) a arătat că pacienții care au învățat să-și stabilească obiective clare și căi de atins au raportat mai multă încredere în sine și mai puține simptome de depresie în doar 8 săptămâni. De asemenea, cercetări publicate în Journal of Clinical Psychology (2020) confirmă că speranța este un factor protector împotriva tulburării de stres post-traumatic, iar un studiu apărut în Supportive Care in Cancer a dovedit că pacienții suferind de cancer care mențin speranța au o calitate a vieții mai bună.

Totuși, cum se poate cultiva speranța? Există mai multe metode și recomandări făcute din acest punct de vedere, o literatură de specilitate generoasă în informații nu ar fi suficientă pentru a defini pe larg speranța. Totuși, pentru că timpul poate nu ne permite să pornim explorări masive și de lungă durată în acest sens, ne vom rezuma la idei restânse. Așadar, există studii care sugerează că unul dintre pașii ce ne duc spre înțelegerea acestui concept ar fi împărțirea obiectivelor în pași mici – Obiectivele mari pot paraliza, dar realizările mici alimentează motivația, spune Shara Sand, psiholog clinic. După care, alăturarea unei comunități – Atunci când îi vezi pe alții reușind, începi să crezi că și tu poți, notează Jacqueline Mattis de la Rutgers University. Flexibilitatea în ceea ce privește adaptarea planurilor – eșecul nu este punctul final, ci o oportunitate de a învăța. Dacă nu primești bursa dorită, caută alte căi să finanțezi cercetarea ta, recomandă Matthew Gallagher, editor al Oxford Handbook of Hope. Și… sărbătorirea progreselor – recunoașterea micilor victorii creează un ciclu virtuos de motivare.

Speranța în psihologie: un instrument de vindecare

Pentru psihologi, speranța este esența profesiei. Terapia este în sine un act de speranță – credința că schimbarea este posibilă, subliniază Thema Bryant, fost președinte al Asociației Americane de Psihologie.

Cercetările arată că prezența speranței în procesul terapeutic dublează șansele de succes al intervențiilor. Pacienții care dezvoltă o perspectivă puternică a speranței demonstrează o capacitate crescută de a tolera incertitudinea și de a se adapta la schimbare. Psihoterapia bazată pe speranță, prin tehnici precum scalarea progresului sau imaginarea viitorului dorit, activează zone cerebrale asociate cu planificarea și motivarea.

Când un pacient începe să vadă măcar o fărâmă de posibilitate, acolo începe adevărata vindecare, adaugă dr. Jane Heiy, specialist în depresie rezistentă. Mai mult, terapeuții care cultivă speranță în ei înșiși devin puncte de ancorare emoțională pentru clienții lor, demonstrând că schimbarea nu este doar posibilă, ci și contagioasă.

Neurobiologia speranței: ce arată scanările cerebrale?

Cercetări recente de imagistică cerebrală au identificat un „circuit al speranței” implicând cortexul prefrontal (planificarea căilor), nucleul accumbens (motivația) și girusul cingular anterior (monitorizarea progresului). Când acest circuit este activ, observăm o scădere cu 23% a cortizolului (hormonul stresului) și o creștere a dopaminei, explică dr. Matthew Gallagher, editor al Oxford Handbook of Hope (Nature Human Behaviour, 2021). Aceste modificări neurochimice creează un cerc virtuos: nivelurile scăzute de cortizol permit o gândire mai clară, în timp ce dopamina crescută stimulează motivația de a acționa. Studiile de imagistică cerebrală arată că acest efect este cu atât mai puternic cu cât persoana are mai multe experiențe anterioare de succes în atingerea obiectivelor. Interesant, același model se observă și în mediul clinic – pacienții care învață să-și gestioneze speranța prin terapie dobândesc o rezistență psihologică mai mare la factorii de stres viitori.

Speranța este ca un virus benefic – se propagă prin contact uman autentic, spune dr. Jacqueline Mattis de la Rutgers, ale cărei studii arată că doar 15 minute de conversație cu un „model de speranță” pot crește motivația cu 60%.

Până la urmă, este important a se înțelege că speranța stă la baza oricărei activități psihologice, de la terapie la cercetare sau predare, reflectând convingerea că schimbarea pozitivă este posibilă. Simplul fapt de a participa la terapie sau la un curs de psihologie – fie ca terapeut, pacient sau student – reprezintă deja un act de speranță în potențialul de transformare. Psihologia nu studiază doar realitatea existentă, ci activează procese de vindecare și schimbare atât la nivel individual, cât și comunitrar. Profesia psihologică în sine este o expresie a credinței în capacitatea umană de evoluție și adaptare. Prin această perspectivă, fiecare intervenție devine un pas către o mai bună înțelegere și îmbunătățire a condiției umane.

Surse:

https://www.apa.org/monitor/2024/01/trends-hope-greater-meaning-life

https://positivepsychology.com/hope-therapy/

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31714617/

https://www.apa.org/monitor/2024/01/trends-hope-greater-meaning-life

Vă mai recomandăm să citiți și:

Stigmatizarea bolilor de sănătate mintală continuă să fie alarmant de ridicată

Marea dezinformare de pe TikTok: peste jumătate dintre sfaturile de sănătate mintală sunt eronate

Criza sănătății mintale în Europa: 1 din 3 oameni suferă în tăcere și nu primește tratament

Mai mult decât mișcare: Cum influențează contextul exercițiilor fizice sănătatea mintală