Tratamenul letal al tăcerii. Despre oamenii care pedepsesc prin lipsa comunicării

Tăcerea poate fi de aur, un refugiu în fața haosului, dar poate fi și o armă, un instrument insidios și extrem de eficient și periculos, în același timp, de manipulare emoțională.

Tăcerea folosită ca pedeapsă nu înseamnă retragere, ci excludere. Este o formă de respingere controlată, menită să provoace confuzie și neliniște celui care o trăiește.

• O supernovă sugerează că planetele asemănătoare Pământului sunt frecvente în Univers
• Oamenii de știință au găsit un „păianjen” uriaș pe unul dintre sateliții naturali ai lui Jupiter

Această tactică, cunoscută în psihologie ca „tratamentul tăcerii” (stonewalling, în engleză), este o formă de agresiune pasiv-agresivă care poate avea consecințe serioase asupra sănătății mintale și a dinamicii relațiilor.

A ignora persoana înseamnă, de fapt, a-i ignora existența

Acest comportament nu ține de lipsa de chef de a vorbi, ci de o alegere deliberată: comunicarea este suspendată intenționat, iar celălalt este lăsat în incertitudine. Prezența lui devine „nevăzută”, iar tăcerea se transformă într-un spațiu încărcat, greu de respirat. Scopul este clar: celălalt să se simtă vinovat, nesigur, dornic să repare ceva ce nici nu știe exact ce a provocat. Tăcerea devine astfel o formă de control, o modalitate de a exercita putere fără ridicarea tonului și fără un singur cuvânt.

„Tratamentul tăcerii”, spune psihologul Cornelia Stroie, „poate fi o formă de manipulare, de pedepsire a celeilalte persoane. În spatele acestei abordări se află mesajul tăcut: dacă nu te comporți cum zic sau vreau eu, nu exiști pentru mine. A ignora o persoană înseamnă, de fapt, a-i ignora existența. Este o abordare nesănătoasă, imatură și cu efecte distructive asupra relației. Nu lasă loc de comunicare, nu este orientată spre rezolvarea problemelor și poate atinge demnitatea și stima de sine a celeilalte persoane.”

Tăcerea doare la propriu

De ce este tăcerea o formă atât de puternică de pedeapsă? Explicația stă în natura noastră de ființe sociale. Avem o nevoie fundamentală de conexiune și validare. Când cineva ne refuză comunicarea, se activează în creier aceleași circuite neuronale ca și în cazul durerii fizice. Un studiu publicat în Science a arătat că participanții supuși unui exercițiu de respingere socială au înregistrat o activitate sporită în cortexul cingular anterior dorsal, o zonă a creierului asociată cu percepția durerii. Așadar, tăcerea doare la propriu, la fel ca o rană fizică.

Psihologii descriu acest comportament ca fiind adesea un produs al unei educații defectuoase în privința gestionării emoțiilor. Mulți dintre cei care pedepsesc prin tăcere nu știu să-și exprime furia, dezamăgirea sau frustrarea într-un mod sănătos și constructiv. În loc să inițieze o discuție despre problemă, ei aleg să se retragă, lăsând persoana vizată să ghicească ce sau cum a greșit. Este un ciclu vicios de evadare și pedeapsă, care rareori rezolvă conflictul de fond.

Efectele tăcerii punitive sunt devastatoare

Cel mai evident impact este asupra relației. Încrederea se erodează, iar resentimentele se acumulează. Partenerul care este ținta acestui comportament se simte adesea invizibil, neimportant și izolat. Iar încercările de a iniția o conversație sunt întâmpinate cu ziduri de indiferență, ceea ce duce la frustrare, depresie, anxietate, un sentiment profund de singurătate și, în timp, la o scădere a stimei de sine.

Psihologul și expertul în relații John Gottman a identificat stonewalling-ul, o formă extremă a tratamentului tăcerii, ca fiind unul dintre cei patru „călăreți ai apocalipsei” care prezic eșecul unei relații. Această formă de deconectare emoțională manifestată prin retragere totală și o lipsă de reacție, blochează complet comunicarea și orice șansă de reconciliere.

„Câteva exemple edificatoare ar putea fi: în relația de cuplu, ea spune că vrea să iasă cu prietenele și el dă ochii peste cap, spunându-i sec „treaba ta”, după care nu mai vorbește cu ea 3 zile. Când situația se repetă, și dacă ea are o dependență emoțională de el, nu va mai exista o dată viitoare în care să își dorească ieșirea. Și dacă va exista, va fi însoțită de o mare vină. Iar asta e calea spre izolare socială și ruperea contactelor. Sentimentul de singurătate se adâncește și ea se simte tot mai în neregulă – tot mai tristă, mai nefericită, mai deconectată de la ea și ceilalți. Un alt exemplu: mama și copilul. El spune că nu s-a descurcat prea bine la școală și ea nu îi mai vorbește. Fără nicio explicație, fără alte discuții. Copilul se simte inhibat, amenințat de pierderea iubirii materne și învață să ascundă adevărul. Învață că adevărul e periculos, greșelile sunt rușinoase și trebuie evitată o astfel de expunere. Așa se poate naște minciuna ca mecanism de gestionare. ” (Cornelia Stroie, psiholog)

Cum gestionăm o astfel de situație?

Dacă te afli în fața cuiva care te pedepsește prin tăcere, este esențial să știi cum să reacționezi pentru a nu intra în jocul de manipulare. Primul pas este să conștientizezi că ești victima unui „tratament al tăcerii” și că nu e vina ta pentru refuzul de comunicare al celuilalt. Acest lucru te ajută să te distanțezi emoțional. Stabilește limite clare. Poți spune cu calm: „Observ că ești supărat/ă și că nu vrei să vorbești acum. Înțeleg, dar este important pentru mine să discutăm despre asta. Atunci când ești pregătit/ă, sunt aici.”

Asta transmite că ești deschis la comunicare, dar nu vei ceda presiunii. Nu intra în joc. Cel mai mare pericol este să te lași prins în capcană și să cedezi. Nu-ți cere scuze pentru un lucru pe care nu-l înțelegi și nu îl implora pe celălalt să vorbească. Acest lucru validează comportamentul și îl încurajează să-l repete. Cere ajutor profesional. Dacă această dinamică devine un tipar constant, este un semnal de alarmă serios. Terapia de cuplu sau consilierea individuală pot oferi instrumentele necesare pentru a aborda problema de fond și a stabili tipare de comunicare mai sănătoase.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/14551436/

https://www.psychologytoday.com/us/blog/the-squeaky-wheel/201307/10-surprising-facts-about-rejection

https://www.science.org/content/article/rejection-pain-brain

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au rezolvat misterul vechi de 70 de ani al „căldurii imposibile” a Soarelui

James Watson, unul dintre oamenii care au descoperit „secretul vieții”, a murit

Test de cultură generală. Oamenii visează color sau alb-negru?

Somnul de 8 ore este „o invenție” modernă. Cum dormeau oamenii pe vremuri?