S-a scris pe larg despre relația dintre regele Carol al II-lea și Elena Lupescu, precum și despre influența pe care aceasta a exercitat-o asupra monarhului. Carol al II-lea era un om care iubea cu pasiune, lucru ce reiese foarte clar din însemnările din jurnalul său. O dovadă grăitoare în acest sens este nota consemnată de rege cu prilejul împlinirii a 15 ani de la întâlnirea sa cu Elena Lupescu.
Anul 1940 începea pentru România sub spectrul amenințărilor reprezentate de posibila extindere a celui de-Al Doilea Război Mondial.
România adoptase o poziție de neutralitate activă, care însă nu o ferea de pericole, mai ales că era înconjurată de trei vecini care nutreau poziții revanșarde la adresa statului român.
În contextul internațional deosebit de complex al perioadei, regele Carol al II-lea nu își neglija viața personală. O dovadă în acest sens o constituie însemnarea din jurnalul său, datată 14 februarie 1940. La acea dată se împlineau 15 ani de la momentul în care Carol al II-lea a cunoscut-o pe Elena Lupescu, „Duduia”, așa cum o alinta regele.
„Cum fac ochi, felicitări, urări, flori și darurile mele. Azi se împlinesc 15 ani de când prima dată ne-am întâlnit. A fost scris de mâna lui Dumnezeu ca așa să fie, 15 ani de când Duduia și cu mine nu ne-am despărțit și am înfruntat toate vicisitudinile, toate urgiile și unele adevărate bucurii, cot la cot.
Dragostea noastră a stat ca o stâncă neclintită împotriva tuturor valurilor vieții și a timpurilor. Legătura aceasta s-a cimentat atât de puternic încât a rezistat la toate zilele de restriște, la toate durerile ce au fost provocate de alții.
Ea este pentru mine chiar esența vieții mele. Ea este talismanul cel mai divin și, în clipele de greutăți, este refugiul meu suprem.
Această dragoste e așa încât nici nu pot concepe viața fără ea. Dumnezeu să-i dăruiască sănătate, să redevie zdravănă și plină de viață, așa cum a fost când întâi ne-am cunoscut. Și atunci toate suferințele vor aluneca peste noi ca și când n-ar fi. Așa să ne dăruiască Domnul!
Ziua n-am putut s-o petrec așa cum doream, cu ea, deoarece tatăl ei, fiind bolnav, a trebuit să aibe un consult”, scria Carol al II în însemnările sale zilnice.
Bineînțeles, Carol al II-lea nu a ratat această „sărbătoare” și a petrecut seara alături de Duduia în „liniște și bucurie”.
„După-masă – nota Carol al II-lea –, fiind pentru mine sărbătoare, am lucrat ceva la mărci și, pe urmă, a venit Duduia și am stat de vorbă asupra vremurilor trecute. Liniște și bucurie. Seara, un frumos film francez: `Werther`, cu Pierre-Richard Willm, foarte potrivit, afară de deznodământ, pentru ziua de azi”.
Contemporanii regelui Carol al II-lea au remarcat faptul că relația sa cu Elena Lupescu nu se limita la sfera sentimentală. „Duduia” a exercitat o influență considerabilă asupra monarhului pe întreaga durată a domniei sale în România.
„Prezența Duduiei a fost un dezastru pentru rege, nu numai prin influența ei directă, dar și prin faptul că această prezență l-a izolat de elementele cinstite pe care le-ar fi putut atrage și l-a dat pe mâna lichelelor și escrocilor (…) În câteva săptămâni, banda neagră a pus stăpânire pe rege grație madamei și a izbutit să-l izoleze complet, săpând un șanț din ce în ce mai adânc în jurul lui”.
Influența Elenei Lupescu era considerabilă, în special datorită accesului său la informații provenite din serviciile secrete. Aceasta a reușit să își constituie un serviciu personal de informații, condus de Ion Pitulescu, șeful Poștei și Telegrafului. Prin intermediul acestui sistem, amanta regelui era ținută la curent cu toate acțiunile critice îndreptate împotriva sa..
Dintr-un raport întocmit de Pitulescu la 1 decembrie 1934 aflăm care erau cei mai mari critici la adresa Elenei Lupescu la acel moment: Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu, mareșalul Alexandru Averescu, Grigore Trancu-Iași, generalul Nicolae Rădescu, Nae Ionescu etc.
Iată ce informații secrete primea amanta regelui despre Nicolae Titulescu:
„Cel care întreține însă spiritul actualei comportări a guvernului față de Dumneavoastră este tot dușmanul dumneavoastră de moarte, dl. Titulescu. Cu toată strădania d-lui Franasovici de a-l înlătura pe acest om din viața politică a țării și a Partidului Liberal, totuși el rămâne tare pe poziția politică, dat fiind preponderența politică externă, pe care și-a câștigat-o prin concursul Franței, pe care o servește mult, mai mult decât pe țara sa, numai ca să se poată menține pe această poziție politică.
M.S. Regele e convins că acest om a devenit un pericol pentru Majestatea Sa și, deși se străduie ca să diminueze, cel puțin, din puterea acestui om, totul este zadarnic, fiindcă forța politică din țara românească este prizonieră d-lui Titulescu”.
Cum a petrecut regele Carol al II-lea sfârșitul anului 1939 și începutul anului 1940
Baletul diplomatic făcut de Carol al II-lea între Hitler și aliați
Laşitatea lui Carol al II-lea şi Dictatul de la Viena
Cum a obligat-o Carol al II-lea pe sora-sa, principesa Ileana, să părăsească România