Care este cel mai obositor deceniu al vieții? Mulți dintre noi își amintesc că aveau mult mai multă energie în jurul vârstei de 20 de ani…
La 20 de ani puteam lucra până târziu, dormeam prost, ieșeam în oraș și ne reveneam rapid, funcționând fără mari probleme a doua zi. În jurul vârstei de 40 de ani, această ușurință adesea dispare.
Oboseala persistă, iar explicația simplă pare a fi îmbătrânirea. În realitate, anii 40 sunt frecvent cel mai obositor deceniu al vieții nu pentru că suntem bătrâni, ci pentru că mai multe schimbări biologice subtile coincid cu perioada în care cerințele vieții ating un maximum.
Vestea bună este că acest declin nu trebuie să continue inevitabil. În tinerețea adultă, mai multe sisteme ale corpului funcționează simultan la capacitate maximă. Masa musculară este ridicată chiar și fără antrenament, iar mușchii, fiind metabolic activi, reduc efortul necesar pentru activitățile zilnice și susțin un consum energetic eficient chiar și în repaus. Mitocondriile, responsabile de producerea energiei, sunt mai numeroase și mai eficiente, iar somnul este mai profund și mai reparator.
Ritmurile hormonale sunt stabile, ceea ce face ca nivelul de energie să fie previzibil pe parcursul zilei. Cu alte cuvinte, energia din anii 20 este abundentă și iertătoare. Poate fi risipită fără consecințe majore, scrie ScienceAlert.
După 40 de ani, aceste sisteme nu se prăbușesc, dar încep să se modifice. Masa musculară scade treptat dacă nu este menținută prin exerciții, iar acest lucru face ca mișcările zilnice să consume mai multă energie. Mitocondriile devin mai puțin eficiente, iar refacerea după stres sau lipsa somnului este mai costisitoare. Somnul se fragmentează, iar oboseala se acumulează. Hormonii nu dispar, ci fluctuează, iar această instabilitate afectează ritmul energiei, mai ales la femei.
În același timp, creierul îi este supus unei solicitări maxime. Mijlocul vieții înseamnă responsabilități, decizii constante, vigilență și roluri de îngrijire. Multitaskingul mintal consumă la fel de multă energie ca efortul fizic.
De aceea anii 40 sunt percepuți ca fiind atât de duri: eficiența biologică începe să scadă exact când cerințele sunt cele mai mari. Totuși, viața ulterioară nu este neapărat o continuare a acestui declin. După perioadele de tranziție, sistemele hormonale se pot stabiliza, rolurile se simplifică, iar experiența reduce efortul decizional. Somnul se poate îmbunătăți atunci când stresul scade și rutinele sunt respectate.
Mai important, mușchii și mitocondriile rămân adaptabile chiar și la vârste înaintate. Antrenamentul de forță la 60 sau 70 de ani poate crește forța, sănătatea metabolică și nivelul de energie în câteva luni.
Oboseala de la mijlocul vieții nu este un eșec personal și nici începutul unui declin inevitabil. Este semnalul că regulile s-au schimbat și că energia rămâne, în mare măsură, modelabilă pe tot parcursul vieții.
Procrastinarea la vârsta adultă, vizibilă încă din adolescență
Cum poate o singură noapte de somn să dezvăluie peste 100 de riscuri medicale?
Micile decizii care spun mai mult decât crezi: De ce îți este greu să alegi?