Test de cultură generală. Care este cel mai vechi metrou din lume?

Care este cel mai vechi metrou din lume? Primul tunel subteran din lume destinat transportului a fost Tower Subway. În 1870, prin acest tub metalic îngust circula un vagon care făcea naveta pe sub râul Tamisa, între cele două maluri. Deși sistemul a funcționat doar câteva luni, proiectul a reprezentat o realizare tehnică remarcabilă și un moment important în istoria transportului urban.

Care este cel mai vechi metrou din lume? Cu șapte ani înainte fusese inaugurată Metropolitan Railway, prima linie de cale ferată subterană, care lega stațiile Paddington și King’s Cross prin centrul Londrei, într-un tunel construit din cărămidă. Totuși, Tower Subway a fost primul tunel realizat special pentru transport subteran, deschizând o nouă etapă în dezvoltarea infrastructurii urbane.

• 11 martie, ziua care stă sub „semnul” catastrofelor naturale
• Un strămoș bizar al crocodililor mergea pe două picioare

De fapt, tubul îngust al lui Tower Subway nu a fost primul tunel construit sub Tamisa. Lucrările la Thames Tunnel începuseră încă din 1825 și au fost finalizate abia în 1843, după numeroase dificultăți. Tunelul, lung de aproximativ 366 de metri și lat de aproape 10 metri, leagă cartierele Rotherhithe și Wapping. La vremea respectivă, a fost o adevărată senzație: primul tunel din lume construit sub un râu și o atracție majoră pentru vizitatori.

Care este cel mai vechi metrou din lume? Cum a fost construit?

Proiectul a fost realizat de inginerul Marc Isambard Brunel împreună cu Thomas Cochrane. Cei doi au inventat un scut special pentru săparea tunelurilor. Există chiar o poveste potrivit căreia Cochrane s-ar fi inspirat din modul în care viermele marin Teredo navalis roade lemnul navelor. În 1818, Brunel și Cochrane au obținut un brevet pentru acest dispozitiv de forare, potrivit Oficiului German de Brevete și Mărci.

Scutul era realizat din fontă și împărțit în mai multe compartimente în care minerii puteau lucra simultan la frontul tunelului. Periodic, mecanismul era împins înainte, iar spațiul rămas în urmă era căptușit cu cărămizi. Conceptul acestui scut de forare stă la baza tehnologiilor moderne de construcție a tunelurilor.

Construcția tunelului sub Tamisa a fost extrem de solicitantă pentru Brunel, afectându-i grav sănătatea. Conducerea proiectului a fost preluată ulterior de fiul său, celebrul inginer Isambard Kingdom Brunel, care avea să devină și mai cunoscut decât tatăl său datorită proiectelor feroviare și navale. Tunelul fusese gândit inițial pentru trăsuri trase de cai, dar la deschidere a fost folosit doar de pietoni, iar mai târziu a fost integrat în rețeaua London Underground, care îl utilizează și astăzi.

Alte curiozități despre istoria metroului londonez

Când a fost lansată licitația pentru Tower Subway, în 1863, inginerul James Henry Greathead a îmbunătățit conceptul scutului de forare. Datorită acestei inovații, al doilea tunel de sub Tamisa a fost construit mult mai rapid și mai ieftin.

Tower Subway a fost inaugurat pe 2 august 1870. Tunelul avea aproximativ 400 de metri lungime și un diametru de doar doi metri, fiind amplasat la 6-7 metri sub albia râului pentru a evita infiltrațiile de apă care complicaseră construcția primului tunel.

În interiorul tubului metalic circula un vagon cu opt roți, care transporta până la 12 pasageri și era tras printr-un cablu de oțel, asemenea unui funicular, acționat de două motoare cu aburi de câte 4 cai putere. Traversarea tunelului dura aproximativ 70 de secunde.

Călătoria costa un penny sau doi, pentru „clasa întâi”, deși toți pasagerii foloseau același vagon. Sistemul nu a avut însă succes financiar: la doar câteva luni de la inaugurare, pe 7 decembrie 1870, serviciul feroviar a fost închis.

Vă recomandăm să citiți și:

Cel mai vechi harpon arată că oamenii vânau balene de acum 5.000 de ani

Când infrastructura devine armă geopolitică. Calea ferată care a tulburat echilibrul european și a aprins rivalitățile între Marile Puteri

De ce au fost interziși câinii în Antarctica?

ADN-ul lui Leonardo da Vinci ar putea fi încorporat în arta sa, iar oamenii de știință cred că au reușit să îl extragă