10 descoperiri despre creier care au schimbat modul în care ne înțelegem mintea

An de an, creierul uman continuă să surprindă comunitatea științifică prin complexitatea și adaptabilitatea sa. Cu aproximativ 86 de miliarde de neuroni conectați printr-o rețea de sinapse aproape imposibil de cartografiat complet, el rămâne unul dintre cele mai sofisticate sisteme cunoscute. În 2025, potrivit Scientific American, cercetările din neuroștiință au adus descoperiri care nu doar au completat goluri vechi de zeci de ani, ci au și schimbat felul în care înțelegem dezvoltarea, memoria, percepția și boala.

Una dintre cele mai interesante concluzii ale anului a venit din analiza unor scanări cerebrale realizate pe mii de persoane, care sugerează că dezvoltarea creierului poate fi împărțită în mai multe etape distincte. Aceste perioade, marcate de vârste-cheie, corespund unor momente în care organizarea rețelelor neuronale se modifică în mod sistematic. Adolescența, maturitatea timpurie sau vârsta înaintată depășesc astfel simple clasificări sociale și reflectă faze ale unei reorganizări cerebrale previzibile, întâlnite la majoritatea oamenilor. Cu alte cuvinte, creierul nu evoluează într-un mod liniar și constant, ci trece prin perioade în care conexiunile dintre neuroni se reorganizează mai intens. Aceste schimbări influențează modul în care gândim, învățăm și ne adaptăm la mediul din jur, de la copilărie până la vârste înaintate.

• Umorul este un instrument esențial pentru o îmbătrânire sănătoasă
• Test de cultură generală. Ce este paradoxul gemenilor?

Tot în 2025, cercetările asupra memoriei timpurii au adus dovezi solide că lipsa amintirilor din primii ani de viață nu înseamnă absența memoriei. Un studiu realizat de o echipă de neurocercetători de la Yale University, coordonată de Nicholas Turk-Browne, a arătat că hipocampul infantil, o regiune profundă a creierului esențială pentru formarea amintirilor, este activ încă din jurul vârstei de un an. Cu ajutorul scanărilor cerebrale, cercetătorii au observat că bebelușii pot codifica experiențe reale, chiar dacă aceste informații nu mai pot fi accesate conștient la vârsta adultă. Rezultatele sugerează că amintirile timpurii nu dispar pentru că nu au fost create, ci pentru că mecanismele prin care le recuperăm se modifică pe măsură ce creierul se dezvoltă.

O altă descoperire surprinzătoare, realizată de o echipă internațională de neurocercetători, a vizat o proteină asociată, la adulți, cu boala Alzheimer. Studiul a arătat că niveluri ridicate ale acestei proteine apar în mod natural în creierul nou-născuților sănătoși, pentru ca apoi să scadă treptat pe măsură ce creierul se dezvoltă. Observația sugerează că procese considerate patologice la vârsta adultă pot face parte, în anumite contexte, din mecanisme normale de dezvoltare, deschizând noi direcții de cercetare asupra modului în care bolile neurodegenerative ar putea fi prevenite sau controlate.

Mult timp s-a crezut că neuronii se formează doar în copilărie, iar creierul adult își pierde capacitatea de regenerare. În 2025, această idee a fost pusă sub semnul întrebării, după identificarea unor neuroni nou-formați în creierele unor persoane vârstnice. Descoperirea unor celule precursoare neuronale active la adulți a întărit ipoteza că neurogeneza nu dispare complet odată cu înaintarea în vârstă, așa cum se credea anterior.

În planul percepției vizuale, cercetători din domeniul neuroștiinței cognitive, pe baza unor studii realizate în universități europene și nord-americane, au identificat un mecanism cerebral care ne ajută să facem diferența între ceea ce este real și ceea ce este doar imaginat. Atunci când ne imaginăm un obiect, cum ar fi un măr, activitatea din anumite zone ale creierului este surprinzător de asemănătoare cu cea produsă atunci când vedem acel obiect în realitate. Diferența este făcută de un așa-numit „semnal al realității”, procesat de regiuni specifice ale creierului, care indică dacă informația provine din lumea exterioară sau din propria imaginație. Halucinațiile pot apărea atunci când acest sistem de verificare nu mai funcționează corect, iar creierul ajunge să trateze imaginile generate intern ca fiind reale.

Anul 2025 a adus vești încurajatoare pentru bolile genetice rare, prin primele rezultate ale unor studii clinice care indică faptul că tratamentul experimental AMT-130, o terapie genetică aflată încă în faza de testare, poate încetini evoluția bolii Huntington. Această afecțiune neurologică ereditară afectează treptat controlul mișcărilor, capacitatea de a gândi clar, de a lua decizii și de a păstra informații în memorie, precum și comportamentul emoțional. Până nu demult, tratamentele disponibile puteau doar să reducă unele simptome, fără a influența cauza bolii. AMT-130 acționează asupra mecanismului de bază al afecțiunii, prin reducerea producției proteinei defecte care distruge treptat celulele nervoase, și este administrat direct în zone profunde ale creierului, printr-o intervenție chirurgicală complexă ce poate dura mai multe ore. Deși procedura este invazivă, rezultatele preliminare sugerează că aceasta ar putea deveni primul tratament capabil să încetinească evoluția bolii, nu doar să îi amelioreze efectele vizibile.

În paralel, studiile asupra primatelor au continuat să reducă distanța cognitivă dintre oameni și celelalte specii. Experimentele publicate în 2025 arată că cimpanzeii sunt capabili să își schimbe deciziile atunci când apar informații noi care le contrazic așteptările, un comportament apropiat de raționamentul uman. În același timp, cercetările asupra bonobo, o specie de primate apropiată genetic de om, sugerează că aceștia pot înțelege când o altă ființă nu deține o anumită informație sau are o percepție greșită asupra unei situații. Această capacitate, cunoscută în știință drept „teoria minții”, stă la baza empatiei, cooperării și comunicării sociale complexe.

Poate una dintre cele mai neașteptate descoperiri ale anului a fost legată de percepția culorii. Prin stimularea extrem de precisă a retinei cu ajutorul laserului, cercetătorii au reușit să inducă o senzație vizuală care nu apare în mod natural, o senzație vizuală nouă, o culoare situată dincolo de gama obișnuită a culorilor pe care le percepem. Această experiență a evidențiat faptul că ceea ce vedem nu este o copie exactă a realității exterioare, ci rezultatul modului în care creierul interpretează semnalele primite de la ochi.

Tot în 2025, oamenii de știință au venit cu o descoperire spectaculoasă: creierul uman emite lumină, sub forma unor biofotoni (particule minuscule de lumină produse natural de celulele vii), un fenomen legat de metabolismul neuronal, adică de procesele prin care celulele nervoase produc și consumă energie. Emisia a fost detectată pentru prima dată prin măsurători realizate la nivelul capului, fără intervenții invazive, iar variațiile ei au fost asociate cu diferite tipuri de activitate mentală, chiar dacă rolul exact al acestor semnale luminoase nu este încă înțeles. Aceasta sugerează că activitatea creierului lasă o urmă fizică măsurabilă, sub formă de lumină, atunci când gândim sau ne concentrăm.

În cele din urmă, una dintre cele mai dificile întrebări ale neuroștiinței a rămas deschisă și în 2025: cum apare conștiința. Cu alte cuvinte, cum reușește creierul să transforme activitatea electrică și chimică a neuronilor în gânduri, emoții și senzația de a fi conștienți de noi înșine. În acest an, două dintre cele mai cunoscute teorii despre conștiință au fost testate direct și comparate în experimente controlate, însă rezultatele nu au indicat un „câștigător” clar. Dimpotrivă, ele au arătat că, deși înțelegem din ce în ce mai bine cum funcționează creierul, legătura dintre activitatea neuronală și experiența subiectivă rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale științei.

Împreună, aceste descoperiri conturează un an în care creierul nu a fost doar studiat mai intens, ci și înțeles mai nuanțat. 2025 nu a adus răspunsuri definitive, dar a schimbat întrebările, iar în știință, acesta este adesea cel mai important tip de progres.

Știați că

Unele procese asociate bolii Alzheimer apar, de fapt, în mod normal în creierul nou-născuților?

Surse:

https://www.scientificamerican.com/article/10-mind-blowing-brain-discoveries-from-2025/

https://www.science.org/doi/10.1126/science.adt7570

https://www.nature.com/subjects/neuroscience

https://www.scientificamerican.com/article/proof-that-adult-brains-make-new-neurons-settles-scientific-controversy/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mitul vârstei de 25 de ani: ce spune cu adevărat știința despre creierul adolescenților

Fibrele, aliatul surpriză al creierului: cum influențează sănătatea mintală

Creierul oamenilor care consumă canabis și tutun are un volum mai mic

Creierul criogenat al unui cercetător, „uimitor de bine conservat” după 10 ani