O fosilă de 518 milioane de ani este cea mai veche dovadă a existenței colților de păianjen

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O fosilă este cea mai veche dovadă a existenței colților de păianjen. Un nou studiu ar putea explica modul în care păianjenii și-au dobândit colții caracteristici. Cercetătorii au analizat o fosilă veche de 518 milioane de ani, descoperită în China, care pare să surprindă o etapă timpurie din evoluția chelicerelor, organele bucale folosite de păianjeni, scorpioni și alte rude ale acestora pentru a prinde și ucide prada.

O fosilă de 518 milioane de ani este cea mai veche dovadă a existenței colților de păianjen. Chelicerele sunt prezente la toate cheliceratele, însă originea lor a rămas până acum neclară. O ipoteză susține că acestea au evoluat din structuri primitive numite „apendice mari scurte”, întâlnite la un grup de artropode din Cambrian cunoscut sub numele de megacheirane.

Fosila analizată, denumită Urokodia aequalis, a fost descoperită în celebrul sit paleontologic Chengjiang din provincia chineză Yunnan. Inițial, cercetătorii au crezut că îi aparține unei rude a trilobiților, însă noile analize indică faptul că animalul este mai apropiat de strămoșii păianjenilor.

Este aceasta cea mai veche dovadă a existenței colților de păianjen?

Deși corpul său diferă considerabil de cel al păianjenilor și scorpionilor moderni, fosila prezintă o trăsătură esențială: membre asemănătoare unor clești, amplasate imediat în spatele ochilor. Acestea ar putea reprezenta o etapă intermediară în apariția chelicerelor.

„Analizam aceste fosile cu ajutorul tomografiei cu raze X pentru a dezvălui anatomia țesuturilor moi ascunse în rocă de sute de milioane de ani, când am observat membrele asemănătoare unor clești din partea frontală a animalului”, a declarat profesorul Yu Liu, de la Universitatea Yunnan (China).

„Ne-am dat seama imediat că este o descoperire extraordinară și că avem în față un strămoș îndepărtat al cheliceratelor actuale, precum păianjenii și scorpionii”, a adăugat el, citat de IFL Science.

Tomografia cu raze X a arătat că numeroase structuri moi ale corpului s-au păstrat remarcabil de bine. Cercetătorii au identificat și formațiuni asemănătoare branhiilor lamelare, folosite pentru respirație și întâlnite astăzi la crabii-potcoavă.

Veriga lipsă

Potrivit autorilor, Urokodia reprezintă veriga lipsă dintre apendicele primitive alcătuite din mai multe segmente și chelicerele moderne. Ei cred că aceste structuri au evoluat treptat, transformându-se din membre segmentate în clești asemănători celor observați la Urokodia, iar ulterior în chelicerele întâlnite la alte fosile de chelicerate, precum Mollisonia, Megachelicerax și Limulus.

„Urokodia făcea parte dintr-un ecosistem marin antic care cuprindea peste 200 de specii de animale și exista în urmă cu peste 500 de milioane de ani. Aceste fosile excepțional conservate ne oferă informații prețioase despre modul în care evolua viața pe Pământ în primele etape ale existenței animalelor”, a explicat profesorul Mark Williams, de la Universitatea din Leicester (Anglia).

Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

O specie necunoscută de koala, descoperită în Australia: animalul dispărut avea un craniu diferit de cel al exemplarelor moderne

Uneltele din Epoca de Gheață din China schimbă tot ce știam despre inovația umană timpurie

Arheologii au dezvăluit secretele unei insule preistorice create de om

În urmă cu peste 19 secole era inaugurată Columna lui Traian