DNF, coșmarul ultramaratoniștilor. De ce abandonul nu înseamnă neapărat eșec

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru un ultramaratonist, puține lucruri sunt mai greu de acceptat decât literele DNF („did not finish”), adică abandonul înainte de linia de sosire. După luni sau chiar ani de antrenamente, investiții financiare și sacrificii personale, renunțarea poate fi asociată cu eșecul, dezamăgirea, rușinea sau vinovăția. În realitate, abandonul este extrem de frecvent în cursele de ultramaraton.

În funcție de traseu și condițiile meteorologice, între 15% și 40% dintre participanți pot abandona. De exemplu, la Ultra Trail du Mont Blanc din 2026, desfășurat între 28 și 30 august, rata DNF a fost de 30%. Cu un an înainte, când concurenții s-au confruntat cu ploi puternice, vânt și temperaturi scăzute, aceasta a ajuns la 35,8%, notează The Guardian.

Motivele sunt rareori simple. Uneori este vorba despre o accidentare, alteori despre epuizare, probleme de alimentație sau hidratare, iar în multe cazuri factorii fizici se combină cu cei psihologici.

Robbie Williams, inginer din Melbourne, a abandonat în 2023 cursa de 160 de kilometri Tarawera Ultra-Trail. După aproximativ 18 ore, era amețit, avea greață și începuse să se împiedice. Ulterior a realizat că luase excesiv de multe tablete de sare, ajungând la deshidratare severă și hipernatremie, adică un nivel prea ridicat de sodiu în sânge. A renunțat la 105 kilometri.

„Am fost extrem de dezamăgit de mine. Mult timp m-am întrebat ce-ar fi fost dacă?. Nu aș spune că a fost o cădere psihică, dar m-a afectat profund”, povestește el.

Și starea emoțională poate deveni un motiv legitim pentru abandon. Sarah Houston, antrenoare personală și proprietara unei săli de fitness, a renunțat la o cursă de 100 de kilometri la 78 de kilometri, după ce și-a dat seama că nu mai avea resursele emoționale necesare. „Nu mai aveam capacitatea emoțională de a susține acea perioadă prelungită de antrenament intens”, spune ea.

Chiar și ultramaratoniștii de elită abandonează. Damian Hall, unul dintre cei mai cunoscuți alergători de anduranță, a renunțat la cursa Spine în 2022, deși conducea competiția cu aproximativ patru ore. O durere inghinală devenise suficient de puternică încât să se teamă de o accidentare pe termen lung. Un an mai târziu, a câștigat aceeași cursă.

„Un DNF nu înseamnă că ai eșuat. Este doar o parte a parcursului. Iar parcursul este destinația”, spune Hall.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ce alternative la alergare sunt recomandate pentru impact redus asupra articulațiilor?

Runner’s high, starea de euforie care îi face pe alergători să revină pe traseu. Ce spune știința despre fenomen?

Test de cultură generală. Care este diferența dintre alergare și jogging?

De ce au început oamenii să alerge acum 2 milioane de ani și de ce continuă și astăzi?