Antonio Vivaldi, preotul roșu, muzicianul anotimpurilor, iubitul viorii și al Anei

Nu mi-e greu să scriu muzică, notele plutesc în aer, eu doar le rânduiesc, spunea Antonio Vivaldi, compozitorul celor patru anotimpuri, opere muzicale culese parcă din mijlocul naturii, odată cu murmurul izvoarelor, vorba blândă a vântului, dansul frunzelor sau al fulgilor de nea, mirosul strugurilor din vii și tristețile neliniștitei ploi.

Antonio Vivaldi este unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii, considerat a fi cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian.

Urmând în paralel seminarul teologic pentru a deveni preot catolic și studiind muzica, Vivaldi a fost supranumit Preotul Roșu, datorită părului său roșcat și buclat care i se odihnea pe umeri.

Compozitorul iubit de toată lumea

Antonio Vivaldi s-a născut într-unul dintre cele mai iubite orașe din lume. Veneția. Nu se știe data exactă a nașterii sale (se presupune că a fost 4 martie 1678), ci doar cea a morții (28 iulie 1741).

Un adevărat creator al muzicii clasice, adorat de prinți și prințese, regi și regine, dorit pe scenele teatrelor și sălilor de operă, invitat în casele aristocraților, Vivaldi ne farmecă de peste 300 de ani cu muzica lui elegantă și complexă.

A iubit o franțuzoaică

Suferind de astm încă de copil, Vivaldi a dus cu el toată viața povara acestei afecțiuni, dar nu l-a împiedicat în a compune capodoperele muzicale pe care ni le-a lăsat mai apoi moștenire.

Autor a 90 de opere de teatru, peste 500 de concerte, peste 100 de sonete, a învățat să cânte la vioară de la tatăl său, a fost prieten cu dramaturgul Carlo Goldoni, a salvat soarta unui teatru din Florența – Teatro degli Immobili – prin concertele cu săli pline pe care le-a susținut acolo în repetate rânduri, restabilind situația financiară a teatrului, a publicat 40 de culegeri de sonate și concerte și a iubit o singură femeie, pe franțuzoaica Ana Giraud, o soprană pe care Vivaldi o cunoscuse la Moscova și care locuia în Veneția.

Nu s-au căsătorit niciodată, (Vivaldi fiind hirotonosit preot) și deși au trăit împreună, Vivaldi a negat adesea relația amoroasă cu ea, susținând că aveau doar o legătură amicală și profesională. Ana Giraud a apărut deseori pe scenă, interpretând opere ale compozitorului.

Profesor de muzică la orfelinat

O bună parte a compozițiilor sale a fost creată în perioada de peste 30 de ani în care a lucrat ca maestru violonist la orfelinatul Ospedale della Pieta. Acolo, băieții erau îndrumați către o meserie, iar fetele primeau instruire muzicală, cele mai talentate dintre ele ajungând să facă parte din corul și orchestra orfelinatului, reprezentațiile lor devenind faimoase și foarte apreciate nu doar în zonă, dar în toată Europa. Deși își făcea treaba cu seriozitate și era foarte îndrăgit de copiii pe care-i instruia, relația lui Vivaldi cu administrația orfelinatului Ospedale șchiopăta și era adesea tensionată, astfel că în fiecare an consiliul supunea la vot păstrarea lui Antonio ca profesor al instituției.

În 1711, după un an în care a lucrat ca muzician independent, simțindui-se lipsa, probabil, iar membrii consiliului recunoscându-i valorea și meritele pedagogice și artistice,  Vivaldi a fost în sfârșit votat în unanimitate, statutul lui în cadrul Ospedale devenind mai important decât înainte, odată cu promovarea sa la rangul de regizor muzical, în 1716, devenind astfel responsabil pentru întreaga activitate muzicală a instituției.

Anotimpurile lui Vivaldi

Faimosul ansamblu al celor 4 concerte pentru vioară și orchestră de coarde și orgă sau clavecin (compuse în 1723 la Amsterdam) sunt primele patru concerte baroce din cele 12 concerte pentru vioară din ciclul Il cimento dell’ armonica e dell’ invenzioni. Considerate a fi o capodoperă a muzicii clasice și unele dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, Anotimpurile lui Vivaldi reprezintă primele încercări de muzică instrumentală cu… poveste, muzică însoțită de o narațiune. Concertele din grupul Anotimpurile au fost publicate de Antonio Vivaldi împreună cu patru poeme despre care se bănuiește că ar fi fost scrise chiar de el.

Vivaldi era însărcinat cu crearea muzicii pentru nobilimea și regalitatea europeană. Una dintre cantatele sale, Gloria e Imeneo, a fost scrisă special pentru nunta regelui Ludovic al XV-lea. De asemenea, un favorit al împăratului Carol al VI-lea al Vienei, Vivaldi a fost decorat public cu titlul de cavaler.

Moare singur și sărac

Traversând o perioadă cu instabilități financiare în muzica sa nu reușea să țină pasul cu vremurile, gusturile publicului meloman migrând spre alte stiluri muzicale nou apărute, Vivaldi acceptă invitația lui Carol al VI-lea de a deveni muzicianul curții regale, doar că la scurt timp după mutarea  compozitorului la Viena, în 1740, regele moare lăsându-l astfel pe Vivaldi fără nicio protecție regală și fără venituri stabile. La un an după asta, în noaptea de 27 spre 28 Iulie 1741, Antonio Vivaldi părăsește lumea celor drepți. A murit sărac și singur, uitat de rude și de prieteni. A avut parte de o înmormântare simplă, fără slujbă religioasă, fiind îngropat într-un cimitir pentru săraci, acompaniat doar de zgomotul răsunător al clopotelor de la Catedrala Sf. Ștefan din Viena. Astăzi, acest cimitir nu mai există, pe locul lui aflându-se o universitate.

Opera lui Vivaldi a influenţat numeroși compozitori preclasici, printre care Johann Sebastian Bach, compozitorul german preluând mai multe concerte pentru vioară ale lui Vivaldi pe care le-a adaptat și integrat în propriile capodopere.  Printre lucrările elaborate se numără: 45 opere, 2 oratorii, peste 100 de cantate, arii şi serenade, aproape 40 de lucrări de muzică sacră, 75 de sonate și peste 470 de concerte şi simfonii (inclusiv „L’Estro armonica”, 1712, „La Seravaganza”, 1712, „II cimenta dell’ar­monia e dell’inventione” – care include faimoasele „Le quattro stagtoni”, 1725, La Cetra).

O mare parte din manuscrisele operelor sale au fost redescoperite abia în 1926, în arhiva călugărilor franciscani din Piemont, de către profesorul de muzică dr. Alberto Gentili, reprezentant al Bibliotecii Naționale de Torino.

Muzica lui Vivaldi, alături de cea a lui Mozart, Ceaikovski și Corelli, a fost inclusă în categoria muzicii cu efecte terapeutice deosebite asupra psihicului uman.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Antonio-Vivaldi

https://www.connollymusic.com/stringovation/17-amazing-facts-about-vivaldi

Vă mai recomandăm să citiți și:

Johann Sebastian Bach, unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor

Giuseppe Verdi, un compozitor unic în istoria muzicii

Paganini, compozitorul care a revoluționat tehnica viorii. Gestul care i-a uimit pe mulți

10 lucruri mai puțin știute despre marele compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski