Home » Cultură » De ce, chiar și în ziua de astăzi, 90% dintre piloți sunt bărbați?

De ce, chiar și în ziua de astăzi, 90% dintre piloți sunt bărbați?

Sursa foto: Shutterstock

Publicat: 13.05.2025

Maria Pernia-Digings, 61 de ani, pilot cu peste 16.000 de ore de zbor, își amintește amar reacțiile pasagerilor atunci când o văd ieșind din cabina de pilotaj. Unii o felicită pentru „parcarea avionului” – un comentariu care pare inofensiv, dar trădează prejudecăți vechi. Alții sunt sincer uimiți: „Oh, sunteți femeie!”, îi spun unii în timp ce părăsesc aeronava.

„Este drăguț că oamenii sunt susținători. E trist, nu-i așa, că încă se presupune că, fiind femeie, nu pot parca?”, spune ea, dar recunoaște că unele remarci sunt obositoare.

Nici reacțiile de tip „Girl power!” nu o încântă. Poartă uniforma albastră cu patru dungi argintii – simbol al rangului de căpitan – dar spune clar: „Nu-mi place să fiu tratată ca fiind altfel”, notează The Guardian.

Și totuși, realitatea este că este „altfel”: doar 6,5% dintre piloții care lucrează pentru companii aeriene din Marea Britanie sunt femei. Iar când vine vorba de căpitani, procentul este și mai mic. Asta în ciuda eforturilor de peste un deceniu pentru a echilibra balanța de gen în aviație.

Inegalitatea de gen, vizibilă la bord

Un raport recent privind diferențele salariale de gen din aviația britanică scoate în evidență progrese lente. Structura tradițională a companiilor aeriene – cu piloți și ingineri (în mare parte bărbați) plasați în zona de top salarial și personalul de cabină (în majoritate femei) în partea inferioară – contribuie masiv la decalajul existent.

La easyJet, de exemplu, femeile câștigă în medie 53 de penny pentru fiecare liră primită de colegii lor bărbați. Doar 12% dintre angajații din sfertul cel mai bine plătit sunt femei, în timp ce 73% din sfertul cel mai prost plătit sunt femei. Bonusurile? În medie, femeile primesc cu 27,9% mai puțin decât bărbații.

Aceste cifre nu reflectă neapărat practici ilegale de salarizare, ci mai degrabă o distribuție inegală a rolurilor. Spre comparație, alte organizații britanice precum Ministerul Apărării sau Goldman Sachs prezintă diferențe salariale de 9% și respectiv 29%.

În aviație, însă, discrepanțele sunt și mai vizibile: Ryanair are un decalaj mediu de 57,8%, BA CityFlyer – 39%, Virgin Atlantic – 28,4%.

„Cerul de sticlă”, un plafon greu de spart

Chiar dacă nu toate femeile pilot recunosc că s-au confruntat cu sexism direct, cercetările din industrie arată că stereotipurile persistă. Cultura organizațională încă favorizează imaginea pilotului „tradițional”: bărbat, autoritar, sigur pe sine. Deși femeile au început să domine în domenii precum medicina în Marea Britanie, în aviație mentalitățile rămân blocate în alt deceniu.

Un studiu din 2021 cu titlul ironic „Cultura aviației: un cer de sticlă pentru femeile pilot” arată că două treimi dintre femeile intervievate s-au simțit tratate diferit din cauza genului, iar 40% au simțit că vocea lor nu este auzită. Totodată, maternitatea este un alt obstacol: femeile-pilot au mai multe dificultăți decât colegii lor bărbați în a-și continua cariera după ce devin mame.

În cantina de instruire a easyJet de la Gatwick, diferențele sunt vizibile cu ochiul liber: bărbații viitori piloți stau relaxați la mese, în grupuri mici, în timp ce femeile – aproape toate viitoare însoțitoare de bord – sunt îngrămădite în jurul unei singure mese.

Este clar: nu doar cerul, ci și structura industriei trebuie schimbată pentru a le permite femeilor să nu mai fie o excepție în cabina de pilotaj, ci o normalitate.