Povestea aeronavei care ar fi putut livra bomba nucleară a Africii de Sud, singura națiune care a renunțat de bună voie la programul nuclear

Africa de Sud, o țară marginalizată pentru o bună parte a Războiului Rece din cauza apartheidului, rămâne singura națiune care a dezvoltat arme nucleare și apoi a renunțat de bună voie la acestea.

Înainte să facă asta, principalul obiectiv era dezvoltarea unei arme capabilă să fie lansată din aer care ar fi fost livrată de o aeronavă de atac Hawker Siddeley Buccaneer. Această combinație ar fi putut lovi ținte din alte țări din Africa subsahariană, ca parte a campaniei îndelungate a Africii de Sud împotriva grupurilor regionale de rebeli, sau chiar guverne revoluționare ostile.

• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”
• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…

Deținând o cantitate vastă de uraniu, Africa de Sud devenise deja interesată în energia nucleară ca sursă de energie electrică până la începutul anilor 1970. Țara a încercat să îmbogățească uraniu pentru propriul folos și pentru exporturi, iar în același timp guvernul începuse să analizeze potențialul militar al acestor dezvoltări.

Eforturile de construire a acestor arme de distrugere în masă au fost desfășurate în secret

În aceeași perioadă, țara devenea tot mai stăruitoare privind Războiul de la Graniță, teritoriu numit la acea vreme Africa de Sud-Vest, care a rămas sub controlul sud-african până în 1990, moment în care a câștigat independența și a devenit Namibia. Pe lângă acest conflict, Forțele de Apărare ale Africii de Sud (SADF) s-au implicat în lupta cu Angola, acolo unde s-au întâlnit cu forțele cubaneze și alte grupuri armate sponsorizate de sovietici.

Până în 1974, regimul din Africa de Sud a decis să dezvolte o armă nucleară ce poate fi folosită, la nevoie, în astfel de conflicte scăpate de sub control. Bineînțeles, eforturile de construire a acestor arme de distrugere în masă au fost desfășurate în secret, însă după ce inspectorii au fost invitați în țară în 1993, mai multe detalii au ieșit la iveală. Însă există goluri semnificative privind cunoștințele noastre, inclusiv un posibil test al unui dispozitiv nuclear în anul 1979, așa-numitul „Incident Vela”, atunci când un satelit american de recunoaștere a observat o strălucire deasupra Atlanticului de Sud, sugerând o explozie nucleară atmosferică.

Africa de Sud a reușit să producă cinci dispozitive nucleare complete

Ceea ce se știe este că, până în 1977, un singur dispozitiv nuclear, o armă bazată pe fisiune, precum bomba americană Little Boy, declanșată peste Hiroshima în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, era aproape gata de testare, atunci când Uniunea Sovietică și Statele Unite au descoperit planurile. La acel moment, secretomania din jurul programului a fost intensificată și a trecut de la controlul științific la cel militar, coordonat de firma contractoare de arme Kentron, care a stabilit o nouă bază pentru acest scop până în 1980.

În cele din urmă, Africa de Sud a reușit să producă cinci dispozitive nucleare complete care ar fi putut fi operaționale, dar și un dispozitiv de testare. Prima armă operațională adevărată, denumită inițial Hobo și mai târziu Cabot, a fost un dispozitiv de șase kilotone finalizat în 1982. Un alt dispozitiv a rămas neterminat până în 1989, atunci când s-a decis suspendarea programului.

De asemenea, Africa de Sud a început să planifice modul de livrare a focoaselor, în cazul în care ar fi fost necesară folosirea acestora. O opțiune a fost plasarea dispozitivului pe o rachetă balistică cu rază medie de acțiune (MRBM), bazată pe racheta israeliană Jericho 2.

Aeronava preferată pentru transportarea acestor dispozitive

Se pare că aeronava preferată pentru transportarea acestor dispozitive a fost Hawker Siddeley Buccaneer, dezvoltată inițial ca o aeronavă de atac folosită la bordul portavioanelor britanice. Regatul Unit a transferat aceste aeronave în Africa de Sud începând cu 1965, în ciuda faptului că fusese introdus un embargo de arme din cauza politicii de apartheid a țării, cu doar un an mai devreme.

Africa de Sud a comandat 16 din aeronave Buccaneer versiunea S50, o variantă de atac de la sol, adaptată special cerințelor țării, cu sistemul cu aripi pliabile motorizate de pe avioanele Marinei Regale Britanice eliminate și cu prevederi suplimentare pentru zborul în mediul „fierbinte”. Totodată, aeronavele includeau o pereche de motoare retractabile Bristol Siddeley BS.605 pentru a spori puterea de decolare, însă acestea au fost rareori utilizate.

Trecerea de la conducerea civilă la cea militară în 1977 a dus la perturbări semnificative pentru programul de arme nucleare din Africa de Sud, însă au existat și alte probleme tehnice. Spre exemplu, nu au fost produse dispozitive între 1982 și 1986, în mare parte din cauza temerilor de siguranță.

Doar un singur avion Buccaneer a fost modificat vreodată pentru transportul dispozitivelor nucleare

Din câte se știe, doar un singur avion Buccaneer a fost modificat vreodată pentru transportul dispozitivelor nucleare, probabil între 1987 și 1989, ceea ce coincide cu perioada în care au fost finalizate majoritatea armelor utilizabile. Acest avion are numărul de serie 422 și păstrat astăzi la Muzeul SAAF din Swartkop, lângă Pretoria. Totuși, nu există evidențe ale zborurilor de testare sau ale lansărilor de arme cu Buccaneer sau alte aeronave, potrivit The Drive.

Finalul programului de arme nucleare al Africii de Sud a fost președinția lui F. W. de Klerk, care a venit la putere în 1989, hotărând apoi să-l anuleze. Se pare că nu a existat  vreo opoziție semnificativă din partea armatei, a cărei experiență din campaniile transfrontaliere nu a dezvăluit nicio necesitate pentru o astfel de armă.

În 1991, Africa de Sud a semnat în cele din urmă Tratatul de Neproliferare Nucleară din 1968, iar doi ani mai târziu, F. W. de Klerk a recunoscut existența programului.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Vehiculele spațiale cu propulsie nucleară ar putea reduce la jumătate timpul călătoriei către Marte

De ce a folosit SUA o a doua bombă atomică împotriva Japoniei?

1950, anul în care Armata SUA a pierdut o armă nucleară

Un bombardier B-52 ar putea fi folosit până în 2097