Nefertiti a fost o regină a Egiptului și soția regelui Akhenaton, care a jucat un rol important în schimbarea religiei tradiționale politeiste a Egiptului într-una monoteistă, venerând zeul soarelui cunoscut sub numele de Aton.
Una dintre cele mai cunoscute sculpturi antice, un bust portret al lui Nefertiti, poate fi admirat în Neues Museum din Berlin, muzeu în care sunt expuse peste 9000 de piese de colecție, cele mai multe reprezentând era preistorică și antichitatea.
Bustul celei mai faimoase regine a Egiptului, care o înfățișează cu un ochi lipsă, numit și „Monalisa egipteană”, este vechi de 34 de secole și a fost descoperit de arheologul Ludwig Borchardt în 1912, pe malurile Nilului.
Neferneferuaten Nefertiti a trăit între 1370 î. Hr și 1330 î.Hr. și a fost regina dinastiei a XVIII-a a Egiptului Antic, marea soție regală a faraonului Akhenaton. Este posibil ca Nefertiti să fi continuat să domnească mai mulți ani după moartea soțului ei Akhenaton, însă următorul faraon, Tutankhamon, a restaurat politeismul în Egipt.
Tutankhamon, cunoscut sub numele de Regele Tut, era fiul lui Akhenaton și al uneia dintre soțiile lui Akhenaton, iar Nefertiti a fost mama lui vitregă.
„Nu suntem singuri dacă a fost atât de frumoasă precum se crede, în ceea ce privește standardele frumuseții de azi, dar pentru timpul și era în care a trăit, cred că faima legată de frumusețea ei era reală. Cu toate acestea, totul este oarecum relativ, având în vedere faptul că nu i-a fost încă descoperită mumia pentru a se putea realiza o reconstrucție a fizionomiei”, a declarat pentru descopera.ro egiptologul și fotograful Muhammad Ahmed ZeinEddin.
Totuși, de ce Nefertiti a dominat istoria având renumele de regina de o frumusețe răpitoare? Pasaje gravate pe o stelă (mic monument comemorativ sau funerar în formă de coloană sau de pilastru alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și purtând de obicei inscripții sau sculpturi) și descoperite la Amarna (sit arheologic egiptean care reprezintă rămășițele capitalei nou înființate și construite de faraonul Akhenaton) o descriu pe Nefertiti astfel: „Femeia conducătoare a tuturor nobililor, figură importantă în palat, desăvârșită de înfățișare, frumoasa minunată cu coroana de pene, marea principesă moștenitoare din palat, cea mult preferată, stăpâna bucuriei, al cărui glas poporul se bucură să-l audă, mare soție a regelui, iubita lui, mare stăpână a celor două țări – Neferneferuaten, Nefertiti, a dat viață în vecii vecilor și în veșnicie!”
Deși descrierea reginei Nefertiti este, fără îndoială, stilizată, afirmația că era frumoasă, „perfectă la aspect”, pare a fi susținută de reprezentările ei care au supraviețuit până în prezent, cea mai emblematică și grăitoare dintre descoperiri fiind bustul scos la lumină după mai bine de trei milenii dăinuite în obscuritate și care poate fi admirat în muzeul berlinez.
Însuși numele reginei poate fi considerat un indiciu al frumuseții pe care aceasta o poseda – Nefertiti înseamnă „frumoasa care, iată, vine”. Conform bustului, chipul lui Nefertiti prezenta pomeți înalți, un gât zvelt și expresia vie a unei femei care pare aproape reală, aceste trăsături transformând-o într-o icoană a frumuseții și a artei egiptene.
În ciuda faimei sale, numele lui Nefertiti abia este menționat în multe dintre cărțile și lucrările de istorie ale Egiptului scrise de savanții occidentali din secolul al XX-lea, precum Arthur Weigall și Will Durant.
Pentru mulți dintre contemporanii lor, reforma politică și religioasă a lui Akhenaton ocupă centrul scenei, în timp ce Nefertiti joacă un rol de susținere al frumoasei mari soții și mame regale.
Abia studii mai recente au scos la lumină rolul ei mult mai complex, implicând-o în treburile statului, în special în stabilirea cultului monoteist al lui Aton.
Pentru ca noua sa religie să fie bine implementată, Akhenaton avea nevoie de Nefertiti, astfel i-a atribuit onoruri mai mari decât oricărei alte regine egiptene. A numit-o co-regentă, i-a oferit un templu al ei, i-a acordat puteri egale, iar în picturile în care erau redați, Nefertiti avea aceeași statură ca și el.
În timpul domniei lui Akhenaton și a lui Nefertiti, în Egipt au avut loc o serie de mari schimbări, printre care mutarea capitalei de la Theba (acum Luxor), un oraș strâns legat de vechile divinități politeiste, la Akhetaten (acum Amarna), o capitală nou construită, pe un teritoriu virgin, ridicată pe malul estic al Nilului, în Egiptul Mijlociu, transformând-o într-un centru al monoteismului.
Lucrările de artă din așa-numita perioadă Amarna (1349-1336 î.Hr.) au relevat importanța lui Nefertiti în domnia soțului ei, impactul Amarnei fiind revoluționar în istoria Egiptului și spărgând canoanele clasice ale artei. Înaintea perioadei Amarna, atât figurile masculine, cât și cele feminine tindeau să fie foarte stilizate, reprezentările portretizând egiptenii antici ca fiind zvelți și simpli, realizați într-un stil plat, bidimensional, cu fața și corpul în profil, iar ochii și umerii îndreptați în față.
Acest canon al frumuseții s-a schimbat dramatic în timpul domniei lui Nefertiti. Liniile care anterior erau rigide și drepte au devenit fluide, curbe și mai naturale. Atât Akhenaton, cât și Nefertiti au fost desenați cu ajutorul unor linii curbe mai sinuoase. Buzele lor erau frumos conturate, fețele și nasurile mai lungi, corpurile erau alungite și șoldurile largi.
Akhenaton și Nefertiti au domnit aproximativ 17 ani, iar domnia faraonului s-a încheiat odată cu moartea sa în jurul vârstei de 40 de ani. Egiptul avea să se întoarcă în cele din urmă la vechile sale rânduieli, iar Akhenaton va fi scos din istoria faraonică a Egiptului. Monumentele și statuile sale au fost distruse sau demontate.
Închinarea lui Aton a încetat și politeismul a fost restabilit, pe măsură ce impozitele s-au reîntors pentru a susține tradițiile antice, iar capitala egipteană a redevenit Teba, în vreme ce Noua capitală a lui Akhenaton a fost abandonată și neștiută timp de mai bine de 3.000 de ani. Viața lui Nefertiti după moartea soțului ei este un subiect de mare dezbatere în rândul egiptologilor care sunt de acord că ea a supraviețuit regelui, dar natura rolului pe care l-a avut în perioada următoare nu este clar determinată.
Deși timp de șapte ani la rând arheologii au sperat că au localizat mormântul lui Nefertiti, se pare că abia acum este posibil să se fi aflat cu adevărat locul în care a fost înmormântată regina.
La sfârșitul lunii septembrie a.c., o echipă de egiptologi condusă de fostul ministru al antichităților din Egipt, Mamdouh Eldamaty, a descoperit un spațiu de 10 m lungime și 2,1 m lățime în apropierea mormântului lui Tutankhamon, despre care se crede că ar duce spre camere secrete care ar adăposti mormântul reginei, dar cercetările continuă încă.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Nefertiti
https://explorersweb.com/find-of-the-century-queen-nefertitis-long-lost-tomb-discovered/
Mormântul lui Tutankhamon ar putea ascunde o ușă spre locul de veci al lui Nefertiti
Bijuterii din aur din vremea lui Nefertiti, găsite în morminte din Cipru
Un copil din Epoca de Piatră, îngropat cu pene de pasăre, fibre de plante și blănuri