Neanderthalienii au reușit să vâneze elefanți de două ori mai mari decât cei din zilele noastre

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În ciuda numelui său, care ar desemna un individ uriaș, mamutul nu a fost cel mai mare animal terestru din Pleistocen. Acest statut îi revine rudei sale, elefantul Palaeoloxodon antiquus, care a cântărit până la 13 tone (de două ori cât un elefant african de astăzi) și a trăit în Asia și Europa până acum 100.000 de ani. Antropologii au căutat dovezi că neanderthalienii au vânat Palaeoloxodon, poate chiar până la extincție, dar astfel de dovezi au fost rare până acum. O nouă descoperire ar putea schimba modul în care ne imaginăm structurile sociale ale celor mai apropiate rude dispărute ale noastre.

Cercetătorii cred că, timp de aproximativ 700.000 de ani, Palaeoloxodon a supraviețuit perioadelor glaciare din sudul Europei și din Orientul Mijlociu, extinzându-și aria de răspândire în Europa Centrală în timpul perioadelor interglaciare.

Noile descoperiri au fost publicate în Science Advances.

Mărimea lor enormă înseamnă că, cel puțin adulții, erau probabil mai amenințați de lipsa hranei decât de prădători, până când au dat peste unul care putea să mânuiască arme și să lucreze în echipă.

Semnele de pe oasele elefanților, indicii ale vânătorilor umani

Deși abilitățile neanderthalienilor de a face unelte le-au dat capacitatea de a se lupta cu elefanții, acest lucru nu dovedește că au făcut-o cu adevărat. Lupta cu o asemenea bestie ar fi fost o experiență terifiantă chiar și cu sulițe.

Totuși, într-un studiu recent, o echipă condusă de profesoara Sabine Gaudzinski-Windheuser, de la Centrul de Cercetare Arheologică Monrepos din Germania, a indicat numeroase tăieturi pe oasele elefanților, drept dovadă că elefantul făcea parte din alimentația neanderthalienilor, potrivit IFL Science.

Dovezile provin din situl Neumark-Nord 1 de lângă Halle, Germania, acolo unde peste 3.100 de oase, colți și dinți, despre care se crede că provin de la mai bine de 70 de elefanți, au fost găsiți, datând de acum 125.000 de ani.

Gaudzinski-Windheuser a găsit tăieturi pe multe dintre aceste oase, care ar putea proveni doar de la unelte din piatră folosite la tăierea cărnii. Majoritatea oaselor proveneau de la indivizi adulți, ținte improbabile chiar și pentru cele mai îndrăznețe feline cu dinți de sabie ale vremii.

Un schimb cultural efectuat în timpul meselor

Autorii au calculat că, probabil, neanderthalienilor le-ar fi luat câteva zile, lucrând în echipă, să taie un animal atât de mare. O familie de 25 de persoane ar fi avut nevoie de trei luni ca să mănânce totul.

Cercetarea sugerează că neanderthalienii fie erau staționari pentru perioade substanțiale, având abilitățile de a usca sau îngheța carnea, fie mai multe triburi se adunau pentru o perioadă pentru a săpa capcane și a se ospăta săptămâni întregi cu recompensa. Astfel de evenimente ar fi facilitat foarte mult schimbul cultural.

Nu a fost o practică universală la neanderthalieni

Asta nu înseamnă, totuși, că vânarea elefanților era o practică universală printre neanderthalieni.

„Neanderthalienii au avut, în mod nesurprinzător, un arsenal complet de comportamente adaptive, fapt ce le-a permis să prospere în ecosistemele diverse din Eurasia timp de peste 200.000 de ani”, a declarat dr. Britt Starkovich de la Universitatea din Tübingen, Germania, care nu a fost implicat în cercetare.

Descoperirea schimbă perspectivele a numeroase alte situri unde au fost găsite oase de mamut, având jumătate din mărimea lui Palaeoloxodon, și chiar ale unor rinoceri mai mici, amestecate cu unelte care ar fi aparținut omului de Neanderthal.

Vă mai recomandăm și: 

O cometă care a fost ultima dată văzută de neanderthalieni, observată din nou

Genomurile antice ale neanderthalienilor oferă indicii rare despre comunitățile din trecut

O tabără din era glaciară a oferit cele mai timpurii dovezi pentru vânătoarea de mamuți în Mexic

Un fildeș de 500.000 de ani, descoperit în Israel, elucidează un vechi mister