Peștele cu față de aligator și corp de torpilă care teroriza apele cu milioane de ani în urmă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Peștele cu față de aligator și corp de torpilă, denumit Hyneria udlezinye („cel care îi consumă pe alții”), a dispărut cu aproximativ 360 de milioane de ani în urmă, dar nu înainte de a deveni un prădător de top.

Apele subcontinentului Gondwana, vechi de 360 de milioane de ani, erau un loc periculos pentru înot. Un pește ucigaș, osos, de lungimea unui leu de mare adult din California, teroriza corpurile de apă dulce din postura de prădător de top.

• Arheologii au descoperit cele mai vechi unelte de lemn din istoria omenirii
• Uneltele antice arată ce foloseau chirurgii din dinastia Ming pe post de anestezic

Acest pește era masiv, după cum dezvăluie o nouă descoperire; a fost cel mai mare pește osos preistoric descoperit vreodată în sudul Africii, scrie Popular Science.

Ferocitatea sa se reflectă în nume, Hyneria udlezinye (H. udlezinye), care înseamnă „cel care îi consumă pe alții”, în IsiXhosa, o limbă indigenă vorbită la scară largă în sud-estul Africii de Sud, unde au fost găsite oasele acestui pește.

Cum arăta peștele cu față de aligator?

„Imaginați-vă peștele cu față de aligator. Are aproximativ 2,4 metri lungime și un cap mai rotunjit decât partea din față a unei torpile”, a spus Per Ahlberg, paleontolog și zoolog la Universitatea Uppsala, din Suedia.

Ahlberg este coautor al unui studiu publicat în jurnalul PLOS One. „Ochii mici sunt localizați lângă partea din față a capului. În gură avea șiruri de dinți mici și ascuțiți împreună cu perechi de colți mari, de până la 5 centimetri lungime”, spune zoologul.

Exemplarul a fost găsit la marginea orașului Makhanda, în Africa de Sud, la Waterloo Farm Lagerstatte, un sit fosil bogat în specimene din Devonianul târziu, acum aproximativ 419,2-358,9 milioane de ani. Coautorul Rob Gess, paleontolog la Muzeul Albany și la Universitatea Rhodes, din Africa de Sud, a colectat specimene din sit începând din 1985 și a descoperit oase, dinți și nevertebrate mici, precum și plante.

„Acest sit fosil este semnificativ la nivel global pentru înțelegerea biogeografiei Devonianului târziu, deoarece ne oferă singura fereastră cunoscută către un ecosistem polar în acest interval de timp esențial”, spune Gess.

Peștii de pe continentul antic Gondwana

Dar în site se găsesc și rămășițele unor lucruri mai mari. Peștele cu față de aligator aparține unui grup dispărut de pești numit Tristihopteride.

La sfârșitul perioadei devoniene, o ramură a familiei Tristihopteride s-a dezvoltat într-un grup de giganți. Aceste tristichopteride uriașe au apărut probabil în Gondwana, vechiul supercontinent, înainte de a migra în Euramerica.

Autorii studiului au stabilit că H. udlezinye este strâns înrudit cu verii săi nord-americani, comparându-l cu specimene de Hyneria lindae găsite în Formația Catskill, din Pennsylvania. Autorii spun că acest lucru susține ideea că toți acești uriași își au originea în Gondwana și mai adaugă o piesă la puzzle-ul lor evolutiv.

Se credea că toți ceilalți pești din grupul Tristihopteridelor trăiesc în regiunile mai tropicale sau centrale ale subcontinentului, dar aceste exemplare au fost găsite la sud de locul unde se afla cercul paleoantarctic (cercul nostru polar sudic) la acea vreme. Acest lucru sugerează o distribuție mai globală a peștilor, de la Ecuator până aproape de poli.

Peștele cu față de aligator era un prădător de vârf

H. udlezinye a fost un prădător feroce care se hrănea cu majoritatea speciilor mai mari de pești, inclusiv cu rudele celacanților moderni și cu animale cu patru picioare găsite în apropierea sitului. Forma corpului sugerează, de asemenea, că acești pești erau probabil „prădători tăcuți”, care se ascundeau și apoi se aruncau asupra prăzii.

Oricât de înfricoșător ar fi fost, acest prădător de vârf nu era complet invulnerabil. Tristihopteridele, împreună cu multe alte specii de pești, „au dispărut în Extincția din Devonianul Târziu, acum 358,9 milioane de ani, care a fost al doilea dintre cele cinci mari evenimente globale de extincție care au modificat radical structura vieții de pe Pământ”, explică Gess.

Un moment important din istoria planetei noastre

Studiul perioadei Denovianului îi poate ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine nu numai flora și fauna care au dispărut în timpul acestui eveniment de extincție în masă, ci și să afle mai multe despre evoluție și chiar despre noi înșine ca oameni.

„Acesta a fost un moment deosebit de interesant în istoria planetei, când viața se stabilise recent pe uscat și se diversifica rapid. Propriii noștri strămoși îndepărtați (cele mai vechi animale cu patru membre) au ieșit din apă în timpul Devonianului”, spune Ahlberg.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii au găsit fosila unui dinozaur cu tot cu piele

Primate ciudate trăiau într-un întuneric total în Arctica, în urmă cu 52 de milioane de ani

Numeroase cranii de animale, găsite într-o peșteră a neanderthalienilor

Mercurul, cheia în elucidarea celui mai mare eveniment de extincție de pe Pământ