De ce au dispărut dinozaurii dar nu şi alte animale?

Aşadar, atunci când un meteorit a lovit Pământul acum 65 de milioane de ani, atât de mult praf şi otravă a fost aruncat în aer încât Soarele nu se mai putea vedea. Pentru că plantele nu pot supravieţui fără lumină, în lipsa razelor solare ele au murit, iar în urma lor, doar unele seminţe din sol au mai supravieţuit. 

Fără plante, dinozaurii vegetarieni au murit de foame. După ce s-au hrănit cu corpurile neînsufleţite ale dinozaurilor ierbivori, marii vânători, dinozaurii carnivori, au rămas la rândul lor, fătă hrană şi astfel au dispărut lăsând în urmă doar scheletele lor ca dovadă a existenţei. 

• Cât de repede poate crește un om?
• De ce ne simțim mai bine atunci când înjurăm?

Însă, alte animale au supravieţuit. Mamiferele mici şi şerpii s-au susţinut în viaţă mâncând insecte din ordinul Coleoptera sau alte animale care trăiau sub pământ. Deşi aceste animale au avut o viaţă grea, ele au reuşit să treacă peste dezastru. Între timp, în mare, şopârlele gigantice au murit şi ele, însă crabii, animale capabile să mănânce aproape orice, au supravieţuit. 

Totuşi, în acea perioadă nu au dispărut doar animalele foarte mari. Un număr foarte mare de amoniţi a dispărut odată cu dinozaurii. Amoniţii au fost animale subacvatice care trăiau în nişte cochilii asemănătoare cu forma coarnelor de berbec. Mai mult, amoniţii au avut o istorie mult mai lungă decât cea a dinozaurilor, ei existând pe Pământ cu mult înaintea acestor giganţi. 

Surprinzător, însă, este faptul că nu toţi dinozaurii au murit. Chiar dacă ne vine greu să credem , nu toate speciile de dinozauri erau gigantice, unele aveau exemplare de dimensiunea unor pisici. Unii dintre dinozaurii supravieţuitori aveau pene şi astăzi îi cunoaştem drept strămoşii păsărilor. 

Există oamenii de ştiinţă care susţin că dinozaurii supravieţuitori s-au adaptat iar membrele lor s-au transformat, treptat, în aripi. Prin urmare, conform acestei teorii, dinozaurii nu au dispărut cu adevărat şi urmaşii lor încă mai trăiesc printre noi. 

Sursa: Gemma Elwin Harris, „Big Questions from Little People and Simple Answers from Great Minds”