Luptau gladiatorii până la moarte?

Gladiatorii sunt prezentaţi în filme ca fiind nişte războinici neînfricaţi, care pot lupta până la moarte pentru a câştiga simpatia publicului din arene. Este posibil ca acest lucru să nu fie adevărat, pentru că gladiatorii erau adevăraţi profesionişti, care îşi asigurau existenţa luptând şi, prin urmare, scopul lor era de a nu fi răpuşi de adversari.

În epoca romană, gladiatorii erau foarte apreciaţi pentru munca pe care o depuneau. Sume importante de bani erau investite în pregătirea lor, ceea ce înseamnă că proprietarii acestora (lanistae) erau nevoiţi să se asigure că ei vor lupta cât mai mult timp, pentru a le aduce profituri.

Se întâmpla, însă, ca unii sponsori să plătească pentru a vedea lupte duse până la moarte. Cu toate acestea, banii trebuiau să compenseze lipsa gladiatorului răpus.

Cei mai de succes gladiatori puteau ajunge adevărate staruri. Cei care aveau în trecut statutul de sclav, aveau şanse mari să fie eliberaţi, după ce câştigau un anumit număr de lupte. Alţi gladiatori puteau ajunge să-şi antreneze colegii, ca urmare a faptului că au acumulat o experienţă suficientă până în acel moment.

În anul 2007, în situl oraşului antic Efes, aflat astăzi pe teritoriul Turciei, a fost descoperit un mormânt comun, care avea o vechime de peste 1800 de ani. În interiorul acestuia au fost identificate numeroase fragmente osoase şi pietre de mormânt. Ulterior, s-a demonstrat faptul că toate acestea aparţinuseră unor gladiatori.

O parte din scheletele descoperite prezentau urme ale unor răni tratate, ceea ce dovedea faptul că gladiatorii primeau îngrijiri medicale. Alte rămăşiţe osoase aparţineau unor luptători retraşi din activitate, despre care se crede că şi-au antrenat foştii colegi pentru a participa la luptele din arenele Efesului.

Sursa: history.com