Cum funcționează detectoarele de minciuni?

Un studiu din 2002 a arătat că 60% dintre oameni mint cel puțin o dată pe parcursul unei conversații de zece minute, cu o medie a majorității de două sau trei minciuni. Indiferent de gravitatea sau proporția sa, o minciună rămâne o minciună, iar modul în care corpul reacționează atunci când minți este, adesea, același. Detectoarele de minciuni au fost inventate în 1921, iar de atunci, acuratețea lor a fost, uneori, pusă sub semnul întrebării.

Atunci când participi la o conversație în care spui ceva neadevărat, respirația și ritmul cardiac vor crește și este posibil să începi să transpiri.

În timp ce abilitatea oamenilor de a minți poate fi mai antrenată sau mai stângace, mai mereu corpul tău va reacționa în același fel. Excepțiile de la această regulă sunt, de exemplu, psihopații, cărora le lipsește empatia și, prin urmare, nu manifestă reacțiile fiziologice tipice atunci când spun o minciună.

Creierul lucrează mai intens atunci când o persoană minte

Faptul de a minți implică, în general, mai mult efort decât să spui adevărul, iar asta se întâmplă fiindcă mințitul implică cortexul prefrontal. Un studiu realizat în 2001 de către neurologul Sean Spence a explorat imaginile RMN al creierului în timp ce se află în poziție culcată. Participanții au răspuns la întrebări despre rutina lor zilnică apăsând un buton cu da sau nu pe un ecran. În funcție de culoarea scrisului, ei trebuiau să răspundă sincer sau să spună o minciună.

Rezultatele au arătat că participanții au avut nevoie de mai mult timp ca să formuleze un răspuns nesincer decât unul onest, iar anumite părți ale cortexului prefrontal au fost mult mai active atunci când aceștia mințeau, potrivit Big Think.

Cercetările ulterioare explică ideea că, trei zone regiuni principale ale creierului sunt stimulate în timpul mințitului. Astfel, lobul prefrontal lucrează să suprime adevărul, sistemul limbic se activează din cauza anxietății care rezultă din minciună, iar lobul temporal se activează ca răspuns la recuperarea amintirilor și la crearea imaginilor mintale, adică la fabricarea unei minciuni credibile.

Cum se desensibilizează creierul prin mințit?

Într-un studiu din 2016, psihologul Dan Ariely și colegii săi au arătat cum lipsa sincerității poate să altereze creierul, făcând o persoană să mintă cu mai multă ușurință în viitor. Atunci când oamenii spuneau minciuni, cercetătorii au observat o explozie de activitate în amigdală, partea din creier implicată în frică, anxietate și răspunsuri emoționale.

„Minciuna, de fapt, ți-a desensibilizat creierul la teama de a fi prins sau de a-i răni pe ceilalți, ceea ce face ca minciuna în interes propriu să fie mult mai ușoară mai târziu”, a scris Jessica Stillman.

Când și cum au apărut detectoarele de minciuni?

În 1921, un polițist din California și fiziologul John A. Larson au creat un aparat care măsoară simultan modificările continue ale tensiunii arteriale, ale ritmului cardiac și ale ritmului respirator pentru a ajuta la detectarea înșelăciunii. Aceasta a fost invenția poligrafului, care este denumit în mod obișnuit detector de minciuni.

Cu șapte ani înainte, în 1914, psihologul italian Vittorio Benussi a publicat concluziile privind „simptomele respiratorii ale minciunii”. În 1915, psihologul și avocatul american William M. Marston a inventat un test de tensiune arterială pentru detectarea înșelăciunii.

Acuratețea detectoarelor de minciuni

Acuratețea testelor cu poligraful a fost pusă la îndoială chiar de la început. Aceste aparate detectează reacțiile tipice de stres la rostirea unei minciuni. Acest lucru înseamnă creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a ritmului respirator.

Unii oameni sunt în mod natural buni mincinoși sau devin mai buni la controlul acestor răspunsuri la stres și pot reuși să rămână calmi în timpul unui test cu detectorul de minciuni.

Potrivit Asociației Americane a Poligrafului, acuratețea estimată a poligrafului poate fi de până la 87%. Asta înseamnă că, în 87 din 100 de cazuri, poligraful va fi capabil să detecteze dacă cineva spune adevărul.

Dacă o persoană minte, dar nu are simptomele de stres cauzate de spunerea unei minciuni, atunci aceasta va trece testul. În mod similar, persoanele nevinovate pot pica testul din cauză că sunt anxioase în legătură cu efectuarea unui test poligraf și, prin urmare, emit ritmuri ridicate ale inimii, respirației și tensiunii arteriale, pe care, în cele din urmă, detectoarele de minciuni le detectează.

Vă mai recomandăm și: 

De ce mint oamenii? Cercetătorii dezvăluie rolul cheie jucat de minciună în supravieţuirea speciei umane

Inteligenţa artificială poate detecta minciunile şi poate duce sfârşitul decepţiilor aşa cum le ştim

De ce nu poți identifica un mincinos doar dintr-o privire? Iată motivele!

Cu măştile jos: arta de a minţi şi de a recunoaşte mincinoşii