Biologul evoluţionist Mary Stoddard, din cadrul Universităţii Princeton, împreună cu echipa sa au proiectat un program computerizat care poate măsura lungimea, lăţimea şi forma ouălor, informează Science Magazin.
În decursul ultimului secol, Museum of Vertebrate Zoology din California a reuşit să adune sute de coji de la ouă ce aparţin unui număr impresionant de 1.400 de specii. Stoddard şi colegii săi au utilizat măsurătorile pentru a determina cât de diferite faţă de forma sferică perfectă sunt cele 50.000 de ouă. Conform analizelor, unele ouă aveau unul dintre capete mai ascuţit şi mai alungit.
Stoddard a lucrat împreună cu fizicianul L. Mahadevan, din cadrul Universităţii Harvard, pentru a realiza o reprezentare matematică bazându-se pe proprietăţile membranei (ce conferă de fapt forma oului) pentru a măsura presiunea care este exercitată asupra acesteia de către puiul de pasăre care se dezvoltă. Cu ajutorul modelului au creat diferite forme de ouă, alternând presiunea şi duritatea membranei. ,,Prin modificarea acestor trăsături am reuşit să realizăm o diversitate de forme de ouă, prezente şi în natură,” a declarat Stoddard. Singura formă pe care o pasăre nu o poate crea este cea asemănătoare unui balon cu aer cald.
În urma alcătuirii unui arbore genealogic ce conţine 1.000 de specii de păsări, experţii au descoperit că fiecare grup de păsări producea ouă cu forme diferite. Deşi factori precum construcţia cuibului, locaţia sau numărul de ouă nu influenţează forma acestora, experţii au descoperit că un factor extrem de important este abilitatea păsării de a zbura.
Păsările din familia scolopacide, extrem de bune zburătoare, depun ouă mult mai alungite şi asimetrice, deoarece păsările care zboară pe perioade lungi de timp necesită un corp compact şi uşor. Păsările care zboară rareori sau deloc depun ouă mult mai sferice. Stoddard susţine că ouăle rotunde necesită un pelvis mult mai lat pentru a se dezvolta.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: