Dragonii de mare sunt creaturi incredibil de ciudate, iar cercetătorii ar fi aflat de ce

Imaginea unui dragon de mare firav, plutind printre alge marine, ornat cu podoabe asemănătoare frunzelor mișcă prin curenții oceanici, este cu adevărat o priveliște impresionantă.

Dar dragonii de mare ascund mai multe decât poate observa un scafandru. Oricât de orbitori ar fi, dragonilor de mare le lipsesc și dinții, coastele, iar spinii lor sunt curbați și îndoiți.

• Mii de meteoriți care au ajuns în Antarctica ar putea fi pierduți pentru totdeauna
• Test de cultură generală. De ce este special nasul cămilelor?

Acum, oamenii de știință au găsit indicii genetice care ar putea explica de ce dragonii de mare par atât de uimitor de distincți – nu numai că genomul lor este plin de bucăți repetitive de ADN care le determină evoluția, dar le lipsește și un grup de gene care dau naștere la dinți, nervi, și trăsături faciale la alte animale, indică Science Alert.

Explorarea genomului dragonului de mare a „ridicat un văl asupra evoluției trăsăturilor specifice dragonului de mare” și „a dezvăluit fațete evolutive interesante ale acestei familii neobișnuite de vertebrate, Syngnathidae, în ansamblu”, scrie echipa din spatele studiului.

Misterele dragonilor de mare

Dragonii de mare aparțin aceleiași familii ca și peștii-pipă și căluții de mare, care sunt renumiți pentru că au dezvoltat sarcina masculină. „Acest grup este grozav din mai multe motive”, spune cercetătorul în genomică evolutivă Clayton Small de la Universitatea din Oregon, care a condus studiul alături de colega cercetătoare Susan Bassham. „Dar dragonii de mare sunt niște ciudățenii într-un grup de pești deja ciudați.”

Pentru a afla de ce, Small, Bassham și echipa au secvențiat genomurile a două specii de dragon de mare: dragonul de mare cu frunze și dragonul de mare comun, ambele găsindu-se în apele răcoroase de pe coastele cele mai sudice ale Australiei. În derivă împreună cu ornamentele lor asemănătoare cu frunzele și care îi ajută la camuflarea în recifele stâncoase acoperite cu alge, acești pești zvelți pot fi greu de observat.

Atât de evazivă, de fapt, încât a treia specie de dragon de mare, rarul dragon de mare rubin a fost întrezărit în sălbăticie pentru prima dată în 2017. Toate cele trei specii de dragoni de mare sunt venerate pentru formele lor colorate și fantastice ale corpului și pentru boturile lungi și tubulare care sug crustacee, dar dragonul de mare rubin pare să fi pierdut apendicele cu frunze expuse de ceilalți, evoluția eliminând extravaganțele.

Ornamentele dragonilor de mare

Oamenii de știință consideră că dragonii de mare și-au evoluat destul de repede trăsăturile extravagante, în ultimii 50 de milioane de ani, de vreme ce ei și caii de mare s-au ramificat pentru a forma o nouă familie. Ceea ce este mai puțin clar este cum au ajuns să arate atât de distinctiv. Deci, pentru acest studiu, cercetătorii de la Universitatea din Oregon au făcut echipă cu oameni de știință de la Birch Aquarium de la Scripps Institution of Oceanography și Tennessee Aquarium, pentru a analiza ce mostre au avut de la dragoni de mare crescuți în captivitate.

Se dovedește că dragonii de mare, în comparație cu rudele lor cele mai apropiate, peștii-pipă și căluți de mare, au în codul lor genetic un număr surprinzător de mare de secvențe ADN repetitive numite transpozoni, altfel cunoscute sub denumirea de „gene săritoare”. Transpozonii sunt atât de mobili, încât „țopăie” în genom, putând crea schimbări genetice rapide – ceea ce ar putea explica de ce dragonii de mare au evoluat atât de repede.

În comparație cu două rude îndepărtate, peștii zebră și spiniculele, genomului dragonilor de mare cu frunze și comun le lipsește o bucată de genă care joacă roluri indispensabile la alte vertebrate, conținând instrucțiuni despre cum să formeze structuri faciale, dinți, membre și chiar părți ale corpului sau ale sistemului nervos central.

Speculațiile oamenilor de știință

În timp ce cercetătorii au fost tentați să speculeze că pierderea acestor gene ar putea explica modul în care dragonii de mare au dezvoltat trăsături faciale alungite și ornamente fabuloase, vor fi necesare mai multe cercetări pentru a investiga istoria evolutivă a dragonilor de mare și a rudelor lor. Dar cercetătorii nu au terminat încă, imaginând, de asemenea, un specimen de dragon de mare cu buruieni, mascul adult, lung de un picior, cu scanări la microscop cu raze X de înaltă rezoluție, care au arătat că anexele ornamentale au evoluat probabil din spini.

„Am putut vedea că structurile de susținere pentru paletele cu frunze păreau a fi elaborări de spini, cu anexe cărnoase adăugate la capete”, spune Bassham. Echipa a observat, de asemenea, că aceste suporturi osoase diferă de oasele întărite și osificate care se găsesc în aripioarele majorității peștilor osoși și, în schimb, par a fi rigidizate de un miez de țesut colagen, adăugând povestea despre cum au apărut structurile unice ale corpului dragonului de mare.

Oricum au evoluat dragonii de mare, rezultatele sunt glorioase, chiar pline de farmec. Din câte știm, dragonii de mare ar putea avea încă câteva secrete ascunse în genomul lor, care pot fi descoperite prin comparații genetice suplimentare.

Vă mai recomandăm și:

Fosilele din „Leagănul Omenirii” ar putea fi mai vechi cu peste un milion de ani decât se credea până acum

Misiunea unui inginer spaţial şi revenirea legendarului Rambo, printre premierele săptămânii în cinema

Test de cultură generală. Care este cea mai mare peșteră din lume?

Este mai probabil ca oamenii care miros similar să devină prieteni, spune știința