O specie pierdută de porumbel a fost văzută din nou după mai bine de 100 de ani

O expediție din septembrie în Papua Noua Guinee a confirmat prin video existența porumbelului-fazan cu ceafă neagră, o specie pierdută de porumbel care nu a mai fost văzută de 140 de ani.

„Pentru o mare parte a călătoriei, părea că nu vom avea nicio șansă să găsim această pasăre”, a declarat Jordan Boersma, co-lider al expediției și cercetător postdoctoral la Cornell Lab of Ornithology.

• Criza climatică crește frecvența valurilor oceanice mortale, indică un studiu
• Mii de meteoriți care au ajuns în Antarctica ar putea fi pierduți pentru totdeauna

„Mai aveam doar două zile până la sfârșitul timpului nostru pe insula Fergusson din Papua Noua Guinee, când una dintre camerele noastre de la distanță a înregistrat pasărea plimbându-se și desfășurându-și coada”, a spus cercetătorul.

O specie pierdută de porumbel, revăzută după zeci de ani

Grupul a surprins primul videoclip și fotografii statice ale păsării, o specie mare care trăiește pe pământ, cu un spate de culoarea ruginii, un cap și un corp negru și o coadă ca de fazan. S-ar putea ca această specie pierdută de porumbel să existe doar departe în interior pe Insula Fergusson, pe un teren geotermal fierbinte, extrem de accidentat, împletit cu râuri întortocheate și plin de insecte și lipitori.

„După o lună de căutări, vederea acelei prime fotografii cu porumbelul-fazan s-a simțit precum găsirea unui unicorn”, a spus John C. Mittermeier, directorul proiectului Search for Lost Birds la American Bird Conservancy și un membru principal al echipei de expediție.

„Este genul de moment la care visezi întreaga ta viață de conservator și observator de păsări”, spune el.

Ce este porumbelul-fazan cu ceafă neagră?

Nu se știe aproape nimic despre porumbelul-fazan cu ceafă neagră, în afară de faptul că două exemplare au fost colectate în 1882. Nu există înregistrări ale sunetelor sale. Cercetătorii cred că probabil ar suna similar cu o altă specie de porumbei-fazani din Papua Noua Guinee continentală, un sunet pe care localnicii îl compară cu strigătul disperat al unei femei ostracizate de comunitatea ei, scrie Phys.org.

Apelarea la cunoștințele indigene a fost cheia succesului expediției. Doka Nason, un expert local în păsări, s-a alăturat căutării și a sfătuit echipa unde să caute. Nason a instalat camera care în cele din urmă a înregistrat pasărea. „Când am văzut fotografiile, am fost incredibil de entuziasmat”, a spus el.

„A fost o experiență de-o viață să lucrez cu locuitorii insulelor Fergusson pentru a găsi porumbelul-fazan și să ținem discuții în școli și sate despre căutarea noastră”, a spus Jason Gregg, un co-lider al expediției.

„Copiii șopteau numele local al păsării, Auwo, și toată lumea vorbea despre asta. Sunt atât de fericit că știm că această specie supraviețuiește și oferă oportunități de a afla și mai multe despre pasăre și despre casa sa incredibilă”, a adăugat Gregg.

Habitatul păsării ar putea fi distrus în curând

Dar ecologiștii sunt îngrijorați. Proprietarul suprafeței unde a fost găsită pasărea i-a spus echipei de căutare că tocmai a semnat un acord cu o companie de exploatare forestieră, o mișcare care ar putea amenința porumbelul-fazan cu ceafă neagră și habitatul său. Echipa caută finanțare astfel încât să se poată întoarce pe insula Fergusson și să încerce să afle câte exemplare au mai rămas din această specie.

„Motivul pentru care îmi pasă, de ce cred că ar trebui să ne pese tuturor, este că această pasăre a însemnat ceva și continuă să însemne ceva pentru localnici. Face parte din legendele și din cultura lor. Dacă pierdem această specie, atunci importanța ei culturală se va pierde împreună cu rolul pe care îl joacă în acest ecosistem fantastic”, a spus Boersma.

Vă recomandăm să citiți și:

Întregul lanț trofic se prăbușește, avertizează cercetătorii!

O nouă lege a naturii! Șoarecii cresc mai mari pe partea mai ploioasă a munților

Reintroducerea bizonilor crește diversitatea plantelor și rezistența la secetă, arată un studiu

Variabilitatea temperaturii face pădurile mai rezistente la schimbările climatice