O descoperire incredibilă arată că șoarecii încearcă să-și trezească „prietenii” leșinați

Un nou studiu sugerează că înclinația naturală de a-i ajuta pe cei aflați în nevoie este adânc înrădăcinată în moștenirea noastră mamiferă. Cercetătorii au descoperit că șoarecii încearcă să-și trezească prietenii leșinați, un comportament asemănător primului ajutor.

Șoarecii încearcă să-și trezească prietenii leșinați. Echipa a observat activitate cerebrală intensă într-o regiune responsabilă pentru funcțiile involuntare, precum și creșteri ale semnalelor hormonale, ceea ce pare esențial pentru acest comportament asemănător unei intervenții paramedicale. Deși metoda de „prim-ajutor” a șoarecilor implică mai multe mușcături decât cea umană, neurocercetătorul Wenjian Sun, de la Universitatea din California de Sud (USC), din SUA, și colegii săi au descoperit că tehnica de tragere a limbii folosită de rozătoare contribuie la deschiderea căilor respiratorii ale prietenului inconștient, accelerând recuperarea acestuia.

• Coioții iubesc o singură dată: ce au descoperit oamenii de știință despre monogamie și doliu în…
• Meduzele ațipesc la fel ca noi, iar acest lucru ar putea explica originile somnului

Un alt studiu recent a confirmat acest fenomen și a identificat un circuit neuronal care leagă tragerea limbii de trezirea rapidă a șoarecilor anesteziați.

Șoarecii încearcă să-și trezească prietenii leșinați

Comportamente de salvare similare au fost documentate anterior la mamifere cu creier mai mare, precum delfinii și elefanții. Șoarecii sunt deja cunoscuți pentru faptul că își ajută semenii prinși în capcane, dar acest tip de „prim-ajutor” nu a fost studiat în detaliu la mamiferele mici până acum.

Nu putem spune cu certitudine dacă șoarecii conștientizează intenția de a ajuta, avertizează cercetătorii. Totuși, faptul că aceștia continuă să încerce resuscitarea timp de cinci zile consecutive sugerează că nu este doar un efect secundar al curiozității, argumentează Sun și echipa sa.

Mai mult, șoarecii au fost mult mai predispuși să încerce resuscitarea semenilor lor cunoscuți decât a unor străini.

„Această preferință pentru indivizi familiari sugerează că animalul nu reacționează pur reflexiv la stimulii pe care îi percepe. În schimb, ia în considerare aspecte ale situației și identitatea celuilalt animal înainte de a acționa”, explică neurocercetătorul James Burkett, de la Universitatea din Toledo (SUA), care nu a fost implicat în studiu.

Cum s-au comportat șoarecii în cadrul experimentelor?

În cadrul experimentelor, echipa lui Sun a plasat în cuștile șoarecilor alți șoareci, fie morți, fie inconștienți, fie imobilizați. Unii erau cunoscuți de către șoarecii activi, iar alții erau complet străini.

În 50% dintre cazuri, șoarecele conștient a tras limba tovarășului său inconștient. Toți acești șoareci s-au recuperat și au început să meargă mai repede decât cei lăsați singuri, scrie Science Alert.

„Încep prin a-și mirosi și a-și aranja prietenul, apoi interacționează tot mai intens și fizic. Ajung chiar să deschidă gura celuilalt animal și să-i tragă limba”, explică fiziologul Li Zhang, de la USC.

În 80% dintre cazuri, șoarecii salvatori au reușit să îndepărteze un obiect plasat în gura șoarecelui anesteziat. Totuși, obiectele introduse în alte părți ale corpului, cum ar fi rectul sau organele genitale, au fost ignorate.

Tentative de resuscitare au fost observate și în cazul șoarecilor morți, dar nu și în cazul celor care doar dormeau.

Un alt studiu realizat la Universitatea din California, Los Angeles (SUA), a descoperit că atunci când șoarecii interacționează cu un semen inconștient, se activează amigdala medială, o zonă cerebrală diferită de cea implicată în reacțiile la stresul unui prieten, sugerând că acest comportament de „prim-ajutor” este distinct.

Echipa lui Sun a identificat, de asemenea, o creștere a oxitocinei, hormonul socializării și al atașamentului, în nucleul paraventricular al șoarecilor salvatori. Ambele regiuni cerebrale sunt cunoscute pentru rolul lor în comportamentele de îngrijire.

Neurocercetătorii William Sheeran și Zoe Donaldson concluzionează într-un comentariu despre aceste studii recente: „Aceste descoperiri adaugă dovezi că impulsul de a-ți ajuta semenii aflați în suferință extremă este împărtășit de multe specii.”

Această cercetare a fost publicată în Science.

Vă recomandăm să citiți și:

Tot mai mulți rechini albi cu creierul umflat sunt găsiți eșuați, iar oamenii de știință nu știu de ce

Un studiu a descoperit că maimuțele își dau seama atunci când oamenii se țin de glume

Test de cultură generală. Cât mănâncă o balenă albastră într-o zi?

Balenele ucigașe vânează unul dintre cei mai periculoși prădători marini ai Australiei