Cât de monogami sunt oamenii față de alte mamifere? Oamenii sunt, per ansamblu, destul de monogami.
Cât de monogami sunt oamenii? Aceasta nu este o judecată de valoare, ci concluzia unui nou studiu realizat de un cercetător de la Departamentul de Arheologie al Universității Cambridge (Anglia), care plasează Homo sapiens pe un onorabil loc 7 din 35 de specii analizate în funcție de fidelitatea față de un singur partener reproductiv.
În același timp, suntem și neobișnuiți. „Marea majoritate a celorlalte mamifere adoptă o abordare mult mai promiscuă a reproducerii. Aproape toate mamiferele monogame fie trăiesc în unități familiale restrânse, formate doar dintr-un cuplu reproducător și puii lor, fie în grupuri în care doar o singură femelă se reproduce. Oamenii, în schimb, trăiesc în grupuri sociale puternice, în care mai multe femele au copii”, a subliniat antropologul evoluționist Mark Dyble, autorul studiului.
Clasamentul ne situează deasupra suricatelor în privința monogamiei, dar sub câinii sălbatici africani și brebi (castori eurasiatici). Explicația ține de modul în care este măsurată monogamia: proporția de frați care au ambii părinți comuni, în comparație cu cei care au doar unul. „În loc să mă bazez pe inferențe din fosile sau pe comparații culturale ale normelor matrimoniale, m-am concentrat pe măsurarea rezultatului sistemelor de împerechere: proporția relativă de frați ‘buni’ și frați cu un singur părinte comun dintr-o populație”, scrie Dyble.
Logica este simplă: cu cât părinții sunt mai monogami, cu atât crește proporția fraților care au ambii părinți comuni. Totuși, relația nu este liniară. Modelele computerizate folosite de Dyble arată că și abaterile relativ mici de la monogamie produc un număr disproporționat de mare de frați cu un singur părinte comun. De pildă, dacă doar un sfert dintre copii se nasc în afara unui cuplu monogam, aproximativ 40% dintre perechile de frați vor avea ambii părinți comuni; dacă jumătate dintre copii provin din astfel de relații, procentajul scade la circa 15%, scrie IFL Science.
Pentru a evita influența normelor moderne, Dyble a analizat date genetice și etnografice din societăți antice și preindustriale din întreaga lume, de la Europa Epocii Bronzului și Anatolia neolitică până la populații din Tanzania sau Indonezia. Dintre cele 103 populații studiate, doar patru prezentau exclusiv frați cu ambii părinți comuni. Nivelurile estimate de monogamie au variat între 65% și 100%, cu o medie de aproximativ 88%.
Raportat la alte mamifere, acest nivel este ridicat. „Ratele de frați ‘buni’ la oameni se suprapun cu cele observate la speciile de mamifere social monogame”, arată Dyble. În comparație, rinocerul negru ajunge la doar 22,2%, iar cimpanzeii, rudele noastre cele mai apropiate, la numai 4,1%.
Diferența ar putea fi explicată de strategii evolutive diferite. „Atât promiscuitatea cimpanzeilor și bonobo, cât și monogamia umană sunt contra-strategii la infanticidul masculin”, a explicat antropologul Kit Opie. La oameni, „un singur mascul investește în urmași și îi protejează”.
Dyble recunoaște limitările studiului: acesta măsoară monogamia reproductivă, nu comportamentul sexual, iar la oameni contracepția și normele culturale pot rupe legătura dintre cele două.
Chiar și așa, concluzia rămâne clară: „Monogamia este tiparul dominant de împerechere al speciei noastre”, dar oamenii manifestă o gamă largă de relații, de la monogamie serială la poligamie stabilă, care duc la un amestec de frați ‘buni’ și frați cu un singur părinte comun.
Studiul a fost publicat în revista Proceedings of the Royal Society B Biological Sciences.
Gesturile simple care te pot face mai convingător
Consumul zilnic de cafea ar putea avea un efect asupra bolilor psihice, relevă un studiu
Psihologia infidelității: De ce înșală oamenii și ce se întâmplă în cuplu după o trădare?