Adaptări genetice fascinante ale ”nomazilor mării”, descoperite de un grup de savanţi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Descoperirile, care au fost publicate în jurnalul Cell, pot avea implicaţii medicale în relaţie cu condiţiile cunoscute precum hipoxie acută, care poate cauza complicaţii, scrie Phys.

Timp de mai bine de o mie de ani, poporul Bajau, cunoscut drept „nomazii mării”, au navigat în jurul insulelor din sud-estul Asiei şi s-au hrănit din mări prin scufundare şi vânarea prăzii cu suliţa. Membrii comunităţii se pot scufunda chiar şi la 70 de metri cu echipament minim şi nu se ştie cât rezistă sub apă.

Splina joacă un rol central în prelungirea timpului în care un om poate sta scufundat. Atunci când un corp uman este scufundat în apă, chiar şi pentru o perioadă scurtă, răspunsul este declanşat ca o metodă de a ajuta corpul pentru a supravieţui într-un mediu lipsit de oxigen. Rata bătăilor inimii este mai lentă, vasele de sânge din extremităţi se micşorează pentru a păstra sângele în organele vitale, iar splina se contractă. Această contracţie creează o creştere în oxigen prin eliberarea de celule roşii oxigenate în sistemul circulator şi a fost găsit că oferă până la 9% în creşterea oxigenului, mărind astfel timpul de scufundare.

Echipa internaţională de cercetători, condusă de savanţi de la Universităţile Copenhaga, Cambridge şi Berkely, au eliminat posibilitatea conform căreia creşterea splinei este un simplu răspuns plastic la scufundarea subacvatică şi au început să investigheze datele genetice ale poporului Bajau. Au descoperit că aceştia au o genă numită PDE10A pe care ceilalţi nu o au. Gena controlează nivelul hormonului T4 al tiroidei.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Bagajul genetic, important în stabilirea dietelor

Premieră în ştiinţă: savanţii au reuşit să modifice genetic un embrion uman

Ce viitor iti prezice codul tau genetic?

Cu ce populaţii sunt înrudiţi românii. Concluzia surprinzătoare oferită de prima hartă genetică interactivă a lumii