Echipa condusă de Susan Strome de la University of California, Santa Cruz, a realizat progrese în scoaterea la iveală a mecanismelor de la baza acestui fenomen, folosind viermii din specia Caenorhabditis elegans pentru a arăta cum „urmele” epigenetice ale cromozomilor care afectează expresia genelor pot fi transmise de la părinţi la urmaşi. În ultimul studiu publicat pe 17 octombrie în Nature Communications, cercetătorii au analizat sperma acestei specii, relatează Phys.
În afară de transmiterea memoriei epigenetice cu ajutorul spermei, noul studiu arată că informaţia epigenetică livrată de spermă embrionului este necesară şi suficientă pentru a ghida dezvoltarea propice a celulelor germinale, care dau naştere ovulelor şi spermatozoizilor.
Schimbările epigenetice nu afectează secvenţele ADN ale genelor, dar implică modificări chimice ale ADN-ului sau ale proteinelor histonice cu care ADN-ul este „împachetat” în cromozomi. Modificările influenţează expresia genelor, pornind sau oprind genele în diferite celule şi la diferite stadii de dezvoltare. Ideea că modificările epigenetice pot duce la schimbări în expresia genelor care sunt transmise de la o generaţie la următoarea este acum în centrul atenţiei comunităţii ştiinţifice.
Timp de mai mulţi ani, s-a crezut că sperma nu reţine proteinele histonice şi nu ar putea transmite moştenitorilor informaţia epigenetică de acest tip. Studiile recente au arătat că circa 10% din proteinele histonice sunt reţinute atât în sperma umană cât şi în cea a şoarecilor.
În cadrul noului studiu, cercetătorii au găsit că genomul spermei viermelui Caenorhabditis elegans a reţinut întregul pachet histonic.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Ce se poate citi în ADN-ul nostru
Un studiu a scos la iveală că ADN-ul ”inutil” din organisme are totuşi un rol crucial