Un somn mai scurt de 6 ore pe noapte, asociat cu un risc crescut de demență

Legăturile dintre tulburările de somn și simptomele de demență sunt studiate de ani buni, însă încă nu știm îndeajuns de multe despre modul în care lipsa somnului poate contribui la declinul cognitiv din afecțiunile precum Alzheimer.

Una dintre limite este că multe studii observaționale au o durată prea scurtă sau analizează doar indivizii în vârstă aflați deja la debutul afecțiunilor. Însă, dezvoltarea și manifestarea simptomelor de demență au loc de-a lungul mai multor decenii și pot începe mai devreme în viață.

• Mister cosmic vechi de 40 de ani, elucidat. De ce Uranus emite mai multă căldură decât…
• Un studiu sugerează că viața ar putea exista pe unul dintre sateliții lui Saturn

Pentru a oferi o analiză pe termen lung a modului în care somnul ar putea afecta apariția demenței, o echipă de cercetători coordonată de epidemiologul Séverine Sabia de la Universitatea din Paris a analizat date de la Whitehall II, un studiu în curs de desfășurare asupra sănătății a peste 10.000 de funcționari publici britanici.

Studiul Whitehall II a început în 1985 și acum oferă un set de date care se întinde peste trei decenii. Astfel, oamenii de știință pot lucra cu o cantitate uriașă de dovezi pentru a analiza dacă durata și calitatea somnului din viața mijlocie poate fi asociată cu apariția demenței mai târziu în viață.

Legătura descoperită nu reprezintă un mecanism cauzal

Potrivit cercetătorilor, această legătură chiar există în datele de la studiul Whitehall, potrivit Science Alert.

„Durata scurtă persistentă a somnului la vârstele 50, 60 și 70, în comparație cu durata normală persistentă a somnului a fost asociată cu o creștere de 30% a riscului de demență în mod independent de factorii sociodemografici, comportamentali, cardiometabolici și de sănătate mintală”, au scris autorii.

Trebuie menționat faptul că studiile de acest fel sunt doar observaționale, ceea ce înseamnă că legătura descoperită este doar o corelare între durata scurtă a somnului și riscul crescut de demență. Așadar, legătura nu reprezintă un mecanism cauzal.

Cercetătorii nu spun că tulburările de somn cauzează în mod direct demență

Cu alte cuvinte, cercetătorii nu spun că tulburările de somn cauzează demență. În schimb, studiul arată doar că oamenii din grupul Whitehall care au dezvoltat demență aveau tendința să doarmă mai puțin decât participanții care au fost mai puțin predispuși să dezvolte afecțiunea.

În cadrul studiului, durata normală de somn a însemnat șapte ore de somn pe noapte, în timp ce durata mai lungă de somn a însemnat opt sau mai multe ore pe noapte.

Cât înseamnă o durată normală de somn?

Durata scurtă de somn a însemnat șase sau mai puține ore de somn în fiecare noapte, iar participanții care au îndeplinit în mod continuu acea durată de somn au arătat un risc mai crescut de demență.

Oamenii care au îndeplinit durata normală de somn au prezentat cea mai scăzută incidență de demență. De asemenea, nu au existat dovezi clare ale unei legături între durata mai lungă de somn și demență, deși alte studii au descoperit o astfel de asociere.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un studiu a descoperit o legătură între acest aliment preferat de mulți și un risc crescut de demență

Mai multă brânză și o cantitate moderată de vin, zilnic, ar putea preveni demența mai târziu – studiu

Oamenii de știință au descoperit o formă genetică rară de demență

Tulburarea de stres post-traumatic poate crește riscul de demență