Ce este afazia, tulburarea cerebrală cu care a fost diagnosticat actorul Bruce Willis?

Vestea că starul de film Bruce Willis a renunțat la actorie din cauza afaziei a adus în lumina reflectoarelor tulburarea de comunicare, însă puțini știu ce este afazia.

Ce este afazia, această tulburare de comunicare cu care se confruntă milioane de oameni? Iată tot ce ar trebui să știm.

• Un material controversat a început să fie folosit în chirurgia plastică
• Adevărul simplu și trist: De ce cred oamenii în teoriile conspirației?

„Afazia înseamnă doar că cineva are o problemă cu limbajul, problemă cu care nu s-a născut”, a explicat Hugo Botha, neurolog la Mayo Clinic, din Minnesota.

Ce este afazia?

Cea mai frecventă cauză este accidentul vascular cerebral sau o rană la cap, iar experții subliniază că, deși poate afecta producerea și înțelegerea atât a vorbirii, cât și a cuvintelor scrise, în mod normal nu afectează inteligența.

Afazia afectează aproximativ 2 milioane de americani, conform National Aphasia Association, făcând-o mai frecventă decât boala Parkinson, paralizia cerebrală sau distrofia musculară, notează Science Alert.

Puțini oameni chiar știu ce este afazia

Un sondaj din 2016 realizat de același grup a constatat că mai puțin de 9% dintre oameni știau ce este afazia.

Deși este în mod normal cauzată de un anumit eveniment unic, cum ar fi accidentul vascular cerebral, „există și alte posibilități, cum ar fi o boală neurodegenerativă”, a explicat Brenda Rapp, om de știință în domeniul cogniției la Johns Hopkins University.

În astfel de cazuri, deteriorarea este progresivă, iar terapia se concentrează pe prevenirea pierderii ulterioare a funcției cognitive.

Familia lui Willis nu a împărtășit cauza diagnosticului actorului în declarația ei.

Diferite forme de afazie

Sistemul cerebral care guvernează limbajul este o „mașinărie foarte complexă” care implică selectarea cuvintelor potrivite, mișcarea adecvată a gurii pentru a le vocaliza și, pe de altă parte, auzirea și decodarea sensului lor, a explicat Rapp.

Toată lumea se chinuie ocazional să găsească cuvântul potrivit, „dar în afazie asta se întâmplă des”, a adăugat ea.

Uneori, medicii împart afazia în categorii clinice largi, care se corelează cu locul în care s-a produs leziunea cerebrală.

În afazia expresivă, oamenii „înțeleg de obicei destul de bine, dar au dificultăți în a spune cuvintele”, a spus logopedul Brooke Hatfield, de la American Speech Language Hearing Association (ASHA).

O persoană cu acest tip de afazie ar putea folosi propoziții simple precum „vreau mâncare” pentru a fi înțeleasă.

În afazia receptivă „cuvintele vin ușor, dar s-ar putea să nu fie cuvintele potrivite. Și este dificil pentru acea persoană să înțeleagă ceea ce aude”, a adăugat Hatfield.

Terapia logopedică

Vestea bună, spune Hatfield, este că „toată lumea are șanse să se descurce mai bine” pe termen lung.

„Sunt oameni care au avut un accident vascular cerebral acum 30 de ani, care încă lucrează la limbajul și comunicarea lor și încă evoluează”, a adăugat ea.

Creierul este extrem de plastic, iar terapia de vorbire poate implica alte părți ale acestuia pentru a „ocoli blocajele” din zonele deteriorate și pentru a crea noi conexiuni, a spus Rapp.

O astfel de terapie îi antrenează pe oameni și să ocolească subiectul dacă rămân blocați la un anumit cuvânt.

Membrii familiei pot, de asemenea, să dezvolte strategii pentru a se face mai bine înțeleși: „Lucruri precum propoziții mai scurte și să te asiguri că vorbești față în față cu persoana care suferă de afazie în loc să fiți în camere diferite, și minimizând zgomotul de fundal”, a recomandat Botha.

Unii oameni se descurcă bine cu dispozitivele de asistență, deoarece capacitatea lor de a scrie nu este afectată în același mod.

Pentru viitor, există tratamente experimentale care combină stimularea electrică a creierului cu terapia logopedică, care s-au dovedit promițătoare în recuperarea funcției cognitive, a spus Rapp.

Este nevoie de răbdare

Toți experții au spus că este nevoie de răbdare. Afazia poate fi frustrantă și izolatoare, deoarece „relațiile noastre cu ceilalți depind atât de mult de capacitatea de a vorbi și de a comunica cu ei”, a spus Rapp, ceea ce ar putea face ca o persoană sau îngrijitorul ei să devină retrasă.

„Este ca și cum te-ai trezi într-o țară în care se vorbește o limbă pe care nu o cunoști”, a spus Hatfield, mai degrabă decât o schimbare a abilităților cognitive subiacente.

Vă recomandăm să citiți și:

Inhibitoarele de tuse obișnuite, eliberate fără rețetă, pot regla ritmul inimii

Creierul nu îmbătrânește atât de repede pe cât se credea. La ce vârstă scade viteza mintală?

Paradoxul ciudat prin care ne dorim să interacționăm cu străinii. „Ființele umane sunt profund sociale”

Peste 10.000 de studii dezmint „explicația” biologică învechită pentru succesul bărbaților