Diferențele dintre partea văzută și cea ascunsă a Lunii, provocate de un impact colosal antic

O nouă cercetare arată cum impactul care a creat Polul Sud al Lunii – bazinul Aitken – este legat de contrastul puternic în ceea ce privește compoziția și aspectul dintre cele două fețe ale Lunii.

Fața pe care Luna o arată Pământului este diferită de cea pe care o ascunde pe partea sa îndepărtată. Fața apropiată este dominată de marea lunară, rămășițele vaste și de culoare închisă ale unor vechi curgeri de lavă.

• Ce s-ar putea ascunde sub vulcanii de pe Marte?
• Oamenii de știință ar fi găsit „Sfântul Graal” al computerelor cuantice

Pe de altă parte, partea îndepărtată este plină de cratere. De ce cele două părți sunt atât de diferite este unul dintre cele mai persistente mistere ale Lunii.

Acum, cercetătorii au o nouă explicație pentru cele două fețe ale Lunii, o explicație care are legătură cu un impact gigantic produs cu miliarde de ani în urmă în apropierea polului sud al Lunii.

Un mister al Lunii

Un nou studiu, publicat în jurnalul Science Advances, arată că impactul care a format uriașul bazin al Polului Sud-Aitken (SPA) al Lunii ar fi creat o coloană masivă de căldură care s-a propagat prin interiorul lunar.

Aceasta ar fi transportat anumite materiale, o suită de pământuri rare și elemente producătoare de căldură, către partea apropiată a Lunii. Această concentrație de elemente ar fi contribuit la vulcanismul care a creat câmpiile vulcanice din apropiere.

„Știm că impacturile mari ar crea multă căldură”, a declarat Matt Jones, doctorand la Universitatea Brown și autorul principal al studiului.

„Întrebarea este cum afectează această căldură dinamica interioară a Lunii. Ceea ce arătăm noi este că, în momentul în care s-a format SPA, aceasta ajunge să concentreze elementele producătoare de căldură în partea apropiată. Ne așteptăm ca acest lucru să fi contribuit la topirea mantalei care a produs fluxurile de lavă pe care le vedem la suprafață.”

Al doilea cel mai mare crater de impact din Sistemul Solar

Diferențele dintre partea apropiată și cea îndepărtată a Lunii au fost dezvăluite pentru prima dată în anii 1960 de misiunile sovietice Luna și de programul american Apollo. În timp ce diferențele dintre depozitele vulcanice sunt evidente, misiunile viitoare vor dezvălui diferențe și în compoziția geochimică, raportează ScienceDaily.

Pe partea apropiată se află o anomalie de compoziție cunoscută sub numele de Procellarum KREEP terrane (PKT) – o concentrație de potasiu (K), elemente de pământuri rare (REE), fosfor (P), împreună cu elemente producătoare de căldură, cum ar fi toriul. KREEP pare să fie concentrat în Oceanus Procellarum și în jurul acestuia, cea mai mare dintre câmpiile vulcanice de pe partea apropiată, dar este puțin răspândit în alte părți ale Lunii.

Unii oameni de știință au suspectat o legătură între PKT și fluxurile de lavă de pe latura apropiată, dar a rămas întrebarea de ce această suită de elemente era concentrată pe latura apropiată. Acest nou studiu oferă o explicație care are legătură cu bazinul South Pole-Aitken, al doilea cel mai mare crater de impact cunoscut din Sistemul Solar.

Unul dintre cele mai importante evenimente din istoria lunară

Pentru acest studiu, cercetătorii au efectuat simulări pe calculator cu privire la modul în care căldura generată de un impact gigantic ar modifica modelele din interiorul Lunii și cum ar putea redistribui materialul KREEP în mantaua lunară.

Se crede că, de fapt, KREEP reprezintă ultima parte a mantalei care s-a solidificat după formarea Lunii. Ca atare, a format probabil stratul cel mai exterior al mantalei, chiar sub crusta lunară.

Modelele interiorului lunar sugerează că ar fi trebuit să fie distribuită mai mult sau mai puțin uniform sub suprafață. Dar acest nou model arată că distribuția uniformă ar fi fost perturbată de pana de căldură rezultată în urma impactului cu SPA.

Conform modelului, materialul KREEP ar fi însoțit valul de căldură emanat de zona de impact. Pe măsură ce pana de căldură s-a răspândit sub scoarța lunară, materialul a fost în cele din urmă livrat în masă în partea apropiată. Echipa a efectuat simulări pentru o serie de scenarii de impact. În timp ce fiecare a produs diferite modele de căldură, toate au creat concentrații de KREEP pe partea apropiată, în concordanță cu anomalia PKT.

Cercetătorii spun că această lucrare oferă o explicație credibilă pentru unul dintre cele mai mari mistere ale Lunii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

A fost deschisă una dintre ultimele mostre lunare aduse de Apollo 17. Ce secrete ascunde?

Misterul „vârtejurilor” de pe Lună, la un pas de a fi elucidat. Ce au descoperit cercetătorii?

Noua rachetă lunară de la NASA este atât de mare încât poate fi văzută din spațiu

Un nou design de rover lunar propus de un start-up ar putea fi folosit în misiunile Artemis