Marte are atât de multă radiație, încât orice semn de viață ar fi îngropat adânc sub suprafață

Potrivit unui nou experiment al NASA, este posibil ca roverele să fie nevoite să sape aproximativ 2 metri sau mai mult sub suprafața marțiană pentru a găsi semne de viață străveche, deoarece radiațiile ionizante din spațiu degradează repede moleculele mici, cum ar fi aminoacizii.

Aminoacizii pot fi creați de viață și de chimia non-biologică. Cu toate acestea, găsirea anumitor aminoacizi pe Marte ar fi considerată un potențial semn de viață marțiană antică, deoarece aceștia sunt utilizați pe scară largă de viața terestră ca și componentă pentru a construi proteine. Proteinele sunt esențiale pentru viață, deoarece sunt folosite pentru a produce enzime care accelerează sau reglează reacțiile chimice și pentru a realiza structuri.

• Test de cultură generală. Ce este entropia?
• Pentru prima dată, fizicienii au „încurcat” doi atomi în mișcare, validând o teorie cuantică

„Rezultatele noastre sugerează că aminoacizii sunt distruși de razele cosmice în rocile de la suprafața marțiană și în regolit, la o rată mult mai rapidă decât se credea până acum”, a declarat Alexander Pavlov de la Goddard Space Flight Center al NASA din Greenbelt, Maryland, scrie Phys.org.

„Misiunile actuale ale roverelor marțiene forează până la aproximativ 5 cm. La aceste adâncimi, ar fi nevoie de doar 20 de milioane de ani pentru a distruge complet aminoacizii”.

Cât trebuie să sape roverele pentru a găsi semne de viață străveche pe Marte?

O perioadă de 20 de milioane de ani este un interval de timp relativ scurt, deoarece oamenii de știință caută dovezi de viață străveche la suprafață, care ar fi fost prezentă în urmă cu miliarde de ani, când Marte semăna mai mult cu Pământul.

Acest rezultat sugerează o nouă strategie de căutare pentru misiunile care sunt limitate la prelevarea de probe la adâncimi mici. „Misiunile cu prelevare de probe prin forare la mică adâncime trebuie să caute aflorimente recent expuse – de exemplu, microcratere recente cu vârste mai mici de 10 milioane de ani sau materialul ejectat din astfel de cratere”, a declarat Pavlov, autorul principal al unui articol despre această cercetare publicat în Astrobiology.

Razele cosmice sunt particule de mare energie (în principal protoni și ioni de heliu) generate de evenimente puternice pe Soare și în spațiul cosmic, cum ar fi erupțiile solare și exploziile de stele. Astfel, pot degrada sau distruge moleculele organice atunci când pătrund câțiva metri într-o rocă solidă, ionizând și distrugând tot ce se află în calea lor.

Atmosfera groasă a Pământului și câmpul magnetic global protejează suprafața de majoritatea razelor cosmice. În tinerețea sa, Marte a avut și ea aceste caracteristici, dar a pierdut această protecție pe măsură ce a îmbătrânit.

În căutarea dovezilor vieții marțiene antice

Cu toate acestea, există dovezi că, în urmă cu miliarde de ani, atmosfera mai groasă a permis ca apa lichidă să persiste pe suprafața planetei Marte. Deoarece apa lichidă este esențială pentru viață, oamenii de știință vor să afle dacă viața a apărut pe Marte și caută dovezi ale vieții antice prin examinarea rocilor marțiene în căutarea de molecule organice, cum ar fi aminoacizii.

Echipa a amestecat mai multe tipuri de aminoacizi în siliciu, siliciu hidratat sau siliciu și perclorat pentru a simula condițiile din solul marțian și a sigilat probele în eprubete în condiții de vid pentru a simula aerul rarefiat de pe Marte.

Unele mostre au fost păstrate la temperatura camerei, aproximativ cea mai caldă temperatură la care se poate ajunge pe suprafața lui Marte, în timp ce altele au fost răcite la o temperatură de minus 55 de grade Celsius. Probele au fost explodate cu diferite niveluri de radiații gamma.

„Lucrarea noastră este primul studiu cuprinzător în care distrugerea unei game largi de aminoacizi a fost studiată în condițiile unei varietăți de factori relevanți pentru Marte”, a declarat Pavlov. „S-a dovedit că adăugarea de silicați și, în special, de silicați cu perclorați crește foarte mult ratele de distrugere a aminoacizilor.”

Materie organică, găsită pe Marte de roverele Curiosity și Perseverance

Deși aminoacizii nu au fost găsiți încă pe Marte, aceștia au fost descoperiți în meteoriți, inclusiv în unul de pe Marte. „Am identificat mai mulți aminoacizi în meteoritul marțian RBT 04262 din Antarctica, în Laboratorul analitic de astrobiologie de la Goddard, despre care credem că provin de pe Marte (și nu din contaminare din biologia terestră), deși mecanismul de formare a acestor aminoacizi în RBT 04262 rămâne neclar”, a declarat Danny Glavin, co-autor al lucrării de la NASA Goddard.

„Având în vedere că meteoriții de pe Marte sunt de obicei ejectați de la adâncimi de cel puțin un metru sau mai mult, este posibil ca aminoacizii din RBT 04262 să fi fost protejați de radiațiile cosmice”.

Materia organică a fost găsită pe Marte de către roverele Curiosity și Perseverance ale NASA. Cu toate acestea, nu este un semn concludent de viață, deoarece ar fi putut fi creată de o chimie non-biologică. De asemenea, rezultatele experimentului implică faptul că este probabil ca materia organică observată de aceste rovere să fi fost alterată în timp de radiații și, prin urmare, să nu mai fie așa cum a fost atunci când s-a format.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Marte ar fi găzduit viață de mai multe ori de-a lungul a miliarde de ani. Ce au descoperit cercetătorii?

Cum s-au format modelele ciudate de pe Marte? Arată ca niște faguri dantelați sau pânze de păianjen

Un fizician susține că ne-am putea trezi pe Marte datorită fizicii cuantice. „Improbabil nu înseamnă imposibil“

Amprenta vieții pe Marte ar fi fost descoperită în zona arctică din Canada