„Cine mi-a spus să ies?”: Vocile ciudate auzite de oamenii de știință într-un acvariu în 1984

În 1984, o echipă de oameni de știință studia un grup de delfini și balene la National Marine Mammal Foundation (NMMF), în SUA. În timpul cercetărilor, personalul a început să audă „voci” ciudate venind dintr-un acvariu.

Martorii au descris fenomenul drept o conversație între două persoane. Misterul a devenit și mai bizar când un scafandru a ieșit la suprafață întrebând: „Cine mi-a spus să ies?”, deși nimeni nu rostise acele cuvinte. Vinovată de aceste „voci” ciudate venind dintr-un acvariu s-a dovedit a fi beluga (delfinul alb) NOC.

• Albert Einstein a avut dreptate: Timpul se scurge mai repede pe planeta Marte!
• Ce se întâmplă cu creierul atunci când lucrezi în echipă?

NOC fusese adusă la NMMF în 1977 împreună cu alte două belugi capturate în Manitoba, Canada. Cercetătorii au început să o înregistreze și chiar au antrenat-o să „vorbească” la comandă. Spre surprinderea lor, sunetele ei erau cu câteva octave mai joase decât cele tipice unei belugi, apropiindu-se ca tonalitate de vocea umană.

„Voci” ciudate venind dintr-un acvariu, auzite de cercetătorii ce studiau cetacee

Prin creșterea presiunii aerului în pasajele nazale, NOC își modifica sunetele astfel încât să semene cu cele ale oamenilor din jur. Beluga are o „buză fonică” deasupra fiecărui pasaj nazal, iar această structură îi permitea să își ajusteze sunetul într-un mod unic.

Deși nu „vorbea” cu claritatea unui papagal, imitația sa era remarcabilă pentru o balenă. Nu era, însă, un caz izolat: la acvariul din Vancouver fusese raportată o altă belugă, pe nume Lagosi, care ar fi reprodus propriul nume, relatează IFL Science.

Chiar și în sălbăticie, beluga sunt cunoscute pentru „conversațiile” lor bogate. Supranumite „canarii mării”, acestea pot produce scâncete, clicuri, bâzâituri și tot felul de sunete complexe. În plus, pot manipula „melonul”, organul plin de grăsime de pe cap, pentru a-și concentra și proiecta sunetele.

La ce ajută melonul unei beluga?

„Melonul unei beluga nu este doar o masă de grăsime. Este alcătuit din țesuturi variate, mușchi și grăsimi cu densități și proprietăți acustice diferite. Această structură este vitală atât pentru comunicare, cât și pentru ecolocație, iar forma sa poate fi modificată pentru a schimba sunetele emise sau chiar pentru a transmite semnale vizuale altor belugi”, explică Jaclyn Aubin, doctorandă la Universitatea din Windsor (Canada).

Cercetătorii încă nu au reușit să catalogheze complet toate tipurile de sunete produse de aceste animale, însă știu că „sunetul de contact” este crucial pentru menținerea coeziunii grupului și pentru legătura dintre mame și pui.

Cu astfel de talente, nu e de mirare că studiile pot deveni confuze, când nu știi niciodată cine urmează să „vorbească”, omul sau balena. Iar dacă asta vi se pare ciudat, imaginați-vă cum s-a simțit omul care a descoperit prima rață care înjura.

Vă recomandăm să citiți și:

Un submersibil chinez a găsit o adevărată colonie de creaturi în Groapa Marianelor

Test de cultură generală. Care țară are mai multe maimuțe decât oameni?

Singurul rozător otrăvitor din lume este atât de toxic încât poate omorî un elefant

O „armură” secretă a fost descoperită sub pielea unor șopârle australiene