Cum să fii plăcut fără să-ți pierzi autenticitatea

Ne naștem cu nevoia de apartenență, asta fără îndoială. Și din primele momente ale vieții, zâmbetele celor din jur, aprobările și atenția joacă un rol esențial în modul în care ne formăm imaginea de sine. Iar pe măsură ce creștem, dorința de a fi plăcut se rafinează, dar este la fel de puternică.

Psihologii susțin că această nevoie de acceptare socială este profund ancorată în biologia noastră, și asta deoarece apartenența la un grup a fost, de-a lungul evoluției, esențială pentru supraviețuire, ceea ce explică de ce nevoia de acceptare socială este atât de puternică.

• ADHD în viața de zi cu zi: ce îngreunează concentrarea și ce ajută, concret
• Cele mai consumate băuturi din lume au un efect crucial pentru sănătatea oaselor noastre

Alfred Adler, unul dintre pionierii psihologiei individuale, sublinia că sentimentul de inferioritate poate alimenta dorința de recunoaștere, iar apartenența reală sau percepută la comunitate are efecte directe asupra sănătății noastre mentale. În lipsa acceptării, oamenii pot experimenta anxietate, izolare și nesiguranță.

În realitate, însă, nu toți oamenii trebuie să ne placă, iar cercetările arată că familiaritatea și interacțiunile repetate pot crește atractivitatea unei persoane, chiar dacă aceasta nu posedă trăsături remarcabile sau carismă ieșită din comun. Studiile din psihologia socială demonstrează că oamenii tind să îi aprecieze mai mult pe cei cu care au interacționat frecvent, ceea ce sugerează că popularitatea nu este neapărat un semn al calităților intrinseci, ci al prezenței și al consistenței sociale. Asta înseamnă că dorința de a fi plăcut poate fi, într-o anumită măsură, cultivată prin simpla atenție și implicare în relațiile cotidiene.

Totuși, dorința de a fi plăcut devine problematică atunci când transformăm acceptarea celorlalți într-o nevoie constantă. Persoanele care simt că trebuie să fie plăcute tot timpul experimentează anxietate, stres și, în multe cazuri, își sacrifică autenticitatea pentru aprobarea socială. Shola Richards, un cunoscut specialist în dezvoltare personală, povestește cum, în trecut, a compromis valori și principii pentru a fi pe placul celor din jur, realizând abia mai târziu că acest efort nu doar că nu l-a făcut fericit, dar i-a afectat și relațiile. Experiența lui Richards ilustrează efectele negative ale nevoii constante de a fi plăcut, un fenomen confirmat și de cercetările în psihologia socială, lămurind asupra unui lucru, cel puțin: aprobarea socială nu trebuie vânată, ci câștigată în mod organic prin interacțiuni veritabile.

Un alt aspect important este cine trebuie să ne placă, deoarece nu toți oamenii din jurul nostru merită atenția noastră. Psihologul Mitch Prinstein subliniază că popularitatea poate aduce beneficii sociale și profesionale, dar adevărata apreciere vine de la cei care ne înțeleg și ne respectă autentic. În psihologia socială există chiar un fenomen numit „Efectul Benjamin Franklin”, care sugerează că oamenii tind să ne placă mai mult dacă le facem favoruri, iar nu invers. Și acest lucru indică faptul că interacțiunile reciproce și colaborarea sunt mult mai valoroase pentru relațiile sociale decât căutarea obsesivă a aprobării.

Dincolo de teoriile psihologice, dorința de a fi plăcut are și implicații practice în viața cotidiană. În mediul profesional, abilitatea de a crea relații pozitive poate facilita colaborarea și poate deschide oportunități, dar nu cu prețul compromisului propriei identități. În relațiile personale, oamenii apreciază autenticitatea mai mult decât popularitatea superficială. Sau, cel puțin asta tindem să credem…O persoană care își exprimă opiniile sincer și care stabilește limite clare poate fi mai respectată și mai apreciată decât cineva care încearcă să fie plăcut tuturor, chiar dacă primește inițial mai multă atenție.

Psihologii atrag atenția că echilibrul între dorința de a fi plăcut și menținerea propriei identități este esențial pentru sănătatea mintală. A fi plăcut nu înseamnă a fi perfect sau a evita conflictele; înseamnă a interacționa cu empatie, onestitate și respect, fără a renunța la cine suntem. Așa cum spune Byron Katie, „Nu este treaba ta să mă placi – este a mea”. Cuvintele ei rezonează cu ideea că respectul de sine și autenticitatea sunt fundamentale și că aprobarea altora trebuie să fie un bonus, nu o obligație.

În final, întrebarea „Cum să te placă lumea?” poate avea un răspuns mai simplu decât pare: lumea nu trebuie să te placă în mod uniform sau constant, iar accentul ar trebui pus pe relațiile semnificative. Cei care ne apreciază pentru cine suntem cu adevărat, nu pentru imaginea pe care încercăm să o proiectăm, sunt cei care contează cu adevărat. Cultivând empatia, onestitatea și prezența activă în viața celorlalți, putem deveni persoane mai plăcute nu prin sacrificiul propriei identități, ci printr-o manifestare autentică a valorilor noastre. A fi plăcut devine astfel un efect al vieții trăite cu integritate, nu o povară a fricii de respingere.

Și totuși, dacă insiști să afli, concret, un set de reguli care îi fac pe ceilalți să te placă, deși totul rămâne subiectiv, ai putea avea în vedere câteva principii simple, dar eficiente. În primul rând, ascultarea activă – a fi cu adevărat atent la ce spune interlocutorul, fără să îl întrerupi sau să îl judeci – creează un sentiment imediat de conexiune. În al doilea rând, empatia și căldura exprimată prin gesturi mici sau cuvinte sincere sporesc atractivitatea socială, pentru că oamenii se simt înțeleși și acceptați. În al treilea rând, umorul și autoironia pot sparge tensiunea și fac interacțiunea mai relaxată și plăcută. Echilibrul între a fi deschis și a-ți păstra autenticitatea contează enorm: nimeni nu vrea o persoană „plăcută” doar la suprafață. În plus, respectul pentru limitele și opiniile altora, fără încercarea de a manipula aprobarea lor, consolidează relațiile durabile. Chiar și gesturile mici de recunoștință, precum un compliment sincer sau ajutor oferit fără a aștepta ceva în schimb, pot transforma impresia pe care o lași și cresc probabilitatea ca oamenii să te placă cu adevărat.

A fi plăcut nu înseamnă a sacrifica autenticitatea, ci a trăi cu integritate și a manifesta valorile proprii. Restul vine natural.

https://time.com/6987094/doing-favors-benjamin-franklin-effect-essay/

https://www.apa.org/news/podcasts/speaking-of-psychology/popularity-matters

https://psychcentral.com/blog/wanting-to-be-liked-is-not-the-same-as-needing-to-be-liked

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum să fii mai fericit? Iată 9 obiceiuri simple pentru dimineață

Cum să fii mai productiv la muncă – trucuri dovedite științific

Știința confirmă: De ce NU este bine să fii mereu sincer?

Iată cum televizorul te poate ajuta să fii mai activ