Prima pagină Timp Liber

Ultima carte pe care am citit-o

Marc Ulieriu 05.14.2008 | ● Vizualizări: 26
Ultima carte pe care am citit-o     no tags + zoom
Galerie foto (1)

Casa maestrului monstruos

Dune: Casa Corrino

Editura Tritonic, 50 lei
In urma cu vreo jumatate de an, cand a fost tradusa in Romania noua trilogie Dune, scrisa de Brian Herbert si Kevin J. Anderson, m-am bucurat ca un copil de 10 ani in dimineata Craciunului. Dupa ce am citit primul volum (pe care l-am si infierat in aceasta rubrica), am ramas confuz si cu un gust foarte amar. Dupa cel de-al doilea, am fost inclinat sa cred ca, pur si simplu, este o miscare de marketing care profita de pe urma unui brand celebru. Acum, cand calvarul s-a terminat, sunt convins: cei doi candideaza cu brio, in tandem, la postura de cel mai prost scriitor SF pe care l-am citit in viata mea.

Maestrul si Margareta

Humanitas, 30 lei
De-a lungul timpului, s-au scris atat de multe lucruri despre acest roman genial, incat ar fi aiurea sa mai zic si eu (tocmai eu) ceva... in afara de faptul ca, evident, cartea cu pricina se afla (si) printre preferatele mele. O singura intrebare am: era necesara o noua traducere a operei de capatai a lui Mihail Bulgakov? Sau, mai mai bine zis: o reeditare cu o prefata si o postfata scrise alert, de catre unul sau mai multi critici tineri, ancorati in prezent, ar fi fost de ajuns? Comparand atent cele doua versiuni, eu unul am ajuns la o singura concluzie: traducerea noua nu aduce, de fapt, nimic „nou“, deci e cam inutila.

Monstri invizibili

Polirom, 30 lei
Nu-i asa ca sunteti satui de mine... cand scriu la aceasta rubrica review-uri laudative, in care raman cu gura cascata si ii ridic osanale unui scriitoras american (inca) tanar, underground si nihilist pe nume Chuck Palahniuk? Si eu m-am saturat de el, insa nu am ce face – tatucul lui Fight Club imi merge de fiecare data la inima. Monstri invizibili este construit pe aceeasi reteta consacrata a lui Palahniuk: propozitii scurte si apasatoare, umor negru, poveste intortocheata, dar captivanta si usor de urmarit. Cartea aduce si o premiera majora: personajul principal (tipu’ ala sarcastic si sictirit care ne povesteste la persoana I actiunea in toate cartile americanului) este, de data asta, o gagica. Fosta girl-next-door, fosta miss, fosta cover-girl, ajunsa ca vai de mama ei, eveniment care da nastere monstrilor.
Cat de fiorosi sunt acestia, poftiti de descoperiti!
Tag-uri: carte | recenzie | citit