Home » Timp Liber » Reviste

Reviste

Autor: Marc Ulieriu 07.09.2008
de Daniel Nicolescu

Secolul XXI va fi solar sau nu va fi deloc…

Science et Vie Junior nr. 225, iunie 2008

Soarele este un lingou de aur, spun redactorii revistei, insotindu-si afirmatia cu imaginea unuia dintre cele mai spectaculoase turnuri ale centralei Solucar din sudul Spaniei. Centrale termice uriase, amplasate in Sahara sau in spatiu, avioane si vase solare – iata tot atatea proiecte nebunesti, tasnite parca din imaginatia unor savanti pe care i-a batut Soarele in cap. Toate, insa, au sansa de a deveni, in viitorul foarte apropiat, realitati tehnologice. Asta pentru ca energia stelei noastre esentiale – Soarele – se impune tot mai evident drept resursa energetica ideala pentru pamantenii de maine. Acest dosar insorit al revistei se deschide cu paginile plasate sub titlul Sahara, noul Eldorado. Viziunile proiective ale lui Olivier Lascar ne teleporteaza in viitor, cand sterpul desert saharian a devenit deja cornul abundentei de pe Terra. Imense panouri solare situate in coltul cel mai incins al planetei (acoperind o suprafata estimata la „doar“ 300.000 de km2) vor furniza energie pentru trenuri, masini si avioane, vor incalzi casele din Septentrion si vor alimenta uzinele de desalinizare care vor face potabila apa marii. |n timp, productia energetica din zona ar putea produce circa 15 miliarde de wati, adica necesarul intregii planete. Sa nu uitam, insa, ca nu doar Sahara poate oferi acest mediu prielnic, ci si Deserturile Gobi, Kalahari, Atacama… |n prezent, 55% dintre panourile fotovoltaice ale lumii se afla in… Germania. Foarte instructiv, pentru junii carora le este dedicata revista, ni se pare capitolul care se ocupa de cele doua feluri de transformare a energiei solare in electricitate: pe de-o parte cu oglinzi si cu un receptacol urias, pe de alta, cu siliciu, prin celulele fotovoltaice. Avantajul unei in centrale plasate in spatiu (un alt capitol al dosarului), la 36.000 km altitudine, ar rezida in faptul ca aceasta ar putea capta razele Soarelui chiar si cand noaptea ar cobori peste Pamant.

Triminator, seria I

BBC Focus nr. 190, iunie 2008

Intr-o zi, robotii se vor rascula si ne vor distruge specia complet. Pana atunci, insa, sa-i lasam sa-si faca treaba, pentru ca o fac bine. |n sectiunea Tried and Tested a revistei, ne sunt prezentati niste inofensivi RLM (Robot Lawn Mowers), adica niste „trimmere“ sofisticate, care ne tund iarba in gradina chiar si atunci cand nu suntem acasa cu lunile, care nu ies nici macar cu un lat de palma in afara perimetrului pe care au fost programate sa munceasca si care stiu sa se alimenteze singure. Ca sa nu ne tulbure prea tare mentalul, ar trebui, ne recomanda Luis Villazon, autorul testului, sa ne gandim la acesti cosasi mecanici ca la niste oite. Stau si pasc agale, aducand un avantaj semnificativ: nu behaie, nu lasa indarat urme ale digestiei si nu prezinta pericol de bruceloza. Nici nu dau lapte…

Viitorul vine din Pleistocen

Pour la Science,nr. 368, iunie 2008

Majoritatea marilor mamifere din America de Nord (mamuti, gheparzi si lei) au disparut in Pleistocen, cu circa 13.000 de ani in urma, atunci cand primii oameni au ajuns acolo din Eurasia, strabatand Stramtoarea Bering, care, pe atunci, putea fi abordata cu piciorul. Ipoteza, lansata in anii ‘70 ai veacului trecut, potrivit careia aceasta extinctie animaliera s-ar datorat masacrelor facute de nou-veniti, a revenit din nou in atentie si a fost imbratisata de multi cercetatori. Disparitia mamiferelor respective a antrenat importante schimbari ecologice. Sunt oare aceste modificari ireversibile? Nu neaparat. Incepand cu anul 2004, numerosi biologi s-au adunat in jurul unei idei stralucite: repopularea Americii de Nord cu megafauna de care a fost vaduvita. Desigur, nu cu aceleasi specii, ci cu unele asemanatoare, conservate mai ales in Africa.

Tags: