Prima pagină D:News

Atenţie la adevăratul inamic: nu grăsimile ne fac cel mai mult rău, spun cercetătorii

09.07.2014 | ● Vizualizări: 2979
Grăsimile saturate fac mai puţin rău decât se credea; în schimb, excesul de carbohidraţi este cel care are consecinţe grave asupra sănătăţii, arată noile studii în domeniul nutriţiei.     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (1)

Persoanele care evită carbohidraţii şi consumă mai multă grăsime – chiar şi grăsimi saturate – pierd mai mult din masa adipoasă a corpului şi au un risc cardiovascular mai mic decât oamenii care urmează o alimentaţie săracă în grăsimi, aşa cum a fost recomandat timp de decenii de medici şi nutriţionişti, arată un nou studiu pe această temă.

Subiectul este unul foarte controversat: zeci de ani s-a considerat că grăsimile saturate îngraşă, măresc nivelul de colesterol şi riscul apariţiei bolilor cardiovasculare; în consecinţă, era mereu recomandat oamenilor să micşoreze consumul de grăsimi din alimentaţia lor. 

Însă rezultatele unor studii clinice mai recente, mai ales studii pe perioade lungi de timp, au început să pună sub semnul întrebării această dogmă a nutriţionismului, arătând că lucrurile sunt mai nuanţate.

Unele dintre aceste studii au adus dovezi clare că oamenii îşi pot reduce riscul cardiovascular, procentul de grăsime din corp şi greutatea corporală mâncând mai puţini carbohidraţi şi mai multe grăsimi, cu excepţia grăsimilor trans.

Noul studiu, finanţat de  National Institutes of Health din SUA şi publicat în Annals of Internal Medicine, a inclus un grup de 150 de persoane, de diferite etnii şi rase – ceea ce se întâlneşte rar în studile clinice de nutriţie – care au urmat, timp de un an, alimentaţii diferite, în care a fost redusă fie cantitatea de carbohidraţi, fie cea de grăsimi, dar fără a reduce numărul total de calorii.

Dariush Mozaffarian, decanul Friedman School of Nutrition Science and Policy din cadrul Tufts University, care nu a fost implicat în studiu, a comentat favorabil rezultatele acestei cercetări: „Ele arată că, în condiţii normale de viaţă, reducerea carbohidraţilor poate duce la scăderea în greutate fără a fi nevoie ca oamenii să se preocupe de calorii. Iar acest lucru e foarte important, deoarece e mai uşor pentru o persoană să schimbe ceea ce mănâncă decât să încerce să micşoreze numărul de calorii.”

Dietele sărace în carbohidraţi şi bogate în proteine şi grăsimi sunt adoptate adesea de oameni pentru a slăbi, începând din anii 1970, când dr. Robert Atkins a popularizat această abordare. Printre criticile aduse acestui tip de regim se numără următoarele: 

  • asemenea diete duc la scăderea în greutate mai degrabă din cauza pierderilor de apă din ţesuturi decât din cauza scăderii cantităţii de grăsime din corp
  • ele ar mări nivelul de colesterol şi ar amplifica alţi factori de risc pentru bolile de inimă, deoarece întotdeauna persoanele respective îşi sporeau aportul de carne şi lactate. Se considera că, făcând aceasta, măreau aportul de grăsimi saturate, iar acest lucru ar fi dus la creşterea nivelului de colesterol şi al riscului cardiovascular

Noul studiu arată însă că aceste convingeri erau nefondate.

 

Ce diete au urmat subiecţii?

Cei din grupul cu dieta bogată în grăsimi (săracă în carbohidraţi) au urmat un fel de versiuni modificate ale regimului Atkins: li s-a recomandat să mănânce predominant proteine şi grăsimi şi să aleagă, de preferinţă, alimente ce conţineau grăsimi nesaturate, precum peşte, ulei de măsline  şi fructe oleaginoase (alune, nuci). Dar li s-a permis să consume şi alimente cu grăsimi saturate, inclusiv carne roşie şi brânzeturi. Pe lângă ouă, peşte, pui, carne roşie şi tofu, au consumat şi legume; au fost încurajaţi să gătească cu ulei de măsline şi de rapiţă, dar le era permis şi untul.

În total, aceşti subiecţi obţineau din grăsimi saturate ceva mai mult de 13% din totalul caloriilor consumate zilnic – de peste două ori mai mult decât cele 5-6 procente recomandate în mod obişnuit de American Heart Association. Totuşi, cea mai mare parte a grăsimilor consumate erau grăsimi nesaturate. 

În plus, li s-a spus că pot să consume şi mici cantităţi de fructe şi leguminoase (mazăre, fasole, linte).

Pe de altă parte, participanţii din grupul cu dieta săracă în grăsimi au consumat mai multe cereale şi alte alimente ce conţineau amidon. (Amidonul este un carbohidrat; se găseşte în cantităţi mari în cereale – şi produse obţinute din ele, precum  pâine, pastele făinoase, produsele de patiserie etc. – şi unele legume, de exemplu cartofi. Un alt carbohidrat consumat pe scară foarte largă este zahărul.)

Ei şi-au redus aportul total de grăsimi la mai puţin de 30% din totalul zilnic al caloriilor – aceasta fiind, de altfel, una dintre recomandările nutriţionale curente ale guvernului federal al SUA.

Prin contrast, celălalt grup şi-a sporit aportul total de grosimi la peste 40% din totalul caloriilor consumate. 

Ambele grupuri au fost încurajate să consume legume.

 

Care au fost diferenţele între rezultatele obţinute de cele două grupuri?

Până la sfârşitul perioadei de un an a studiului, subiecţii din grupul cu dieta săracă în carbohidraţi avuseseră rezultate mult mai bune: 

  • slăbiseră, în medie, cu 3,6 kg mai mult decât subiecţii ce urmaseră dieta săracă în grăsimi.
  • cantitatea de grăsime corporală se redusese în proporţie semnificativ mai mare decât la grupul ce consumase puţine grăsimi
  • crescuse procentul de masă musculară în corp, deşi niciunul dintre grupuri nu-şi modificase nivelul activităţii fizice. În schimb, participanţii ce urmaseră dieta cu puţine grăsimi, deşi slăbiseră, pierduseră mai curând masă musculară decât grăsime, ceea ce nu e deloc bine, deoarece, spune dr. Mozaffarian, „echilibrul dintre masa musculară şi masa adipoasă este mult mai important decât greutatea.”
  • la cei ce urmaseră dieta cu puţini carbohidraţi, au scăzut nivelurile unor markeri ai inflamaţiei şi nivelul trigliceridelor, iat nivelul de HDL (colesterol „bun”) a crescut mai mult decât la cei care au urmat dieta cu puţine grăsimi.
  • tensiunea arterială, colesterolul total şi LDL (colesterolul „rău”) au rămas aproximativ la aceleaşi  valori în ambele grupuri.
  • cei care mâncaseră puţini carbohidraţi şi-au redus riscul de atac de inimă, măsurat prin aşa-numitul scor Framingham (Framingham risk score), ce indică probabilitatea apariţiei unui atac de cord în următorii 10 ani. Cei care urmaseră dieta cu puţine grăsimi nu au prezentat nicio îmbunătăţire a acestui scor.

Una peste alta, cei care au adoptat alimentaţia săracă în carbohidraţi  au avut, după un an, rezultate mult mai bune, slăbind mai mult şi reducându-şi semnificativ riscul cardiovascular.

 

Ce mai trebuie luat în considerare?

Dr. Allan Sniderman, profesor de cardiologie la McGill University din Montreal, Canada, atrage atenţia asupra a alţi doi indicatori, mai puţin cunoscuţi, dar importanţi pentru sănătate: mărimea relativă şi numărul particulelor LDL din fluxul sanguin. 

Două persoane pot avea acelaşi nivel al LDL (concentraţia LDL în sânge), dar niveluri diferite de risc, după cum au în sânge un număr mare de particule mici, dense, de LDL, sau un număr mai mic de particule de LDL mai mari, cu densitate mai scăzută.

Consumul de carbohidraţi rafinaţi tinde să mărească numărul de particule LDL în general şi să ducă la predominanţa celor mici şi dense, care contribuie la instalarea aterosclerozei (depunerea de colesterol şi săruri minerale pe pereţii interni ai vaselor de sânge, ducând la îngustarea şi chiar astuparea vaselor). Asemenea particule mici şi dense de LDL sunt întâlnite în mod obişnuit la persoanele cu boli de inimă şi la cele care prezintă valori mari ale trigliceridelor, obezitate centrală (depuneri mari de grăsime în jurul taliei) şi alte aspecte ale aşa-numitului sindrom metabolic.

În schimb, grăsimea saturată tinde să facă particulele de LDL mai mari, mai „pufoase” (cu densitate mai scăzută), fiind mai puţin probabil ca acestea să astupe vasele de sânge, cel puţin atunci când nu consumăm şi mulţi carbohidraţi, spune dr. Ronald M. Krauss, fost preşedinte al comisiei pentru recomandări nutriţionale din cadrul American Heart Association şi, în prezent, director al secţiei de cercetări asupra aterosclerozei din cadrul Children’s Hospital Oakland Research Institute.

Toate aceste noi descoperiri, spun specialiştii, sugerează că grăsimea saturată nu face atât de mult rău cum se credea şi că efecte mult mai nocive pentru sănătate are consumul ridicat de carbohidraţi.

Autorităţile sanitare, spune dr. Mozaffarian, ar trebui să modifice recomandările nutriţionale oficiale, renunţând la restricţionarea grăsimilor şi îndemnându-i în schimb pe oameni să mănânce mai puţine alimente procesate, în special cele care conţin carbohidraţi rafinaţi.

Sursa: New York Times