Urmele unei aşezări a imigranţilor japonezi în Canada au fost descoperite în pădurile din Columbia Britanică

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În anul 2004, profesorul Bob Muckle de la Universitatea Capilano se afla în căutarea unei locaţii în care să îşi aducă studenţii pentru lecţiile de săpături arheologice în valea Seymour din Columbia Britanică Canada. El a aflat de la un pădurar local de existenţa unei zone din pădure din care puteau fi recuperate obiecte de uz casnic. Arheologul a presupus iniţial că aceste obiecte ar fi provenit dintr-o tabără a unor ţapinari de la începutul secolului XX, zona în care se afla reprezentând fiind în trecut un centru important al industriei lemnului. 

În timpul săpăturilor în zona indicată, arheologii au făcut o descoperire neaşteptată pentru zona în care se aflau: un bol din porţelan care purta inspcripţia „Made în Japan”. Săpăturile ulterioare au scos la suprafaţă alte obiecte domestice din ceramică, acestea sugerând că în acea zonă a existat o comunitate stabilă şi nu doar o tabără de ţapinari, după cum notează Atlas Obscura.

Observaţiile iniţiale aupra obiectelor scoase din pământ au dus la formularea ipotezei că respectiva aşezare a fost locuită de un număr de 50-60 de canadieni de origine japoneză, inclusiv femei şi copii, de-a lungul a mai bine de 20 de ani.

Arheologii sunt de părere că cei care au locuit în această aşezare au fost angajaţii lui Eikichi Kagetsu, unul din liderii industriei lenului din Canada începutului de secol XX. Bob Muckle a teoretizat că zona a fost locuită între anii 1920 şi 1942, decenii după ce industria lemnului se prăbuşise în această zonă. 

Muckle este de părere poziţia retrasă a acestei aşezări le-a oferit locuitorilor un sentiment de siguranţă faţă de rasismul faţă de imigranţii japonezi care a precedat cel de Al Doilea Război Mondial în America de Nord.

Echipa de arheologi condusă de către Bob Mickle realizează săpături în această, începând cu anul 2004. De atunci ei au reuşit să scoată la suprafaţă o multitudine de artefacte care arată continuitatea unei comunităţi care şi-a menţinut tradiţiile culinare şi culturale într-un mediu social ostil. Oamenii de ştiinţă au scos la iveală o multitudine de obiecte din porţelan care au fost aduse din Japonia prin portul din Vancouver. De asemenea, au fost identificate porţiuni de sol cu un ridicat de azot care ar fi putut fi folosite pentru a cultiva legume japoneze tradiţionale precum  daikon şi fuki.

Descoperirea în această zonă a unei case de baie japoneze tradiţionale, precum şi un altar, i-au determinat pe oamenii de ştiinţă să teoretizeze că locuitorii acestei aşezări au reuşit, pentru o perioadă, să recreeze viaţa unui sat din Japonia în America de Nord.

„Am fost surpinsă atunci când am văzut aceste artefacte. Mi-am spus: >”, a declarat Linda Kawamoto Reid, arhivistă a Muzeului şi Centrului Cultural Nikkei. După cum explică Muckle, această constatare ascunde ceva destul de sumbru. Mai exact faptul că proprietarii acestora au părăsit aşezarea în grabă.

Muckle este de părere că locuitorii au fost nevoiţi să plece în anul 1942, atunci când guvernele canadiene şi americane au început închiderea imigranţilor japonezi şi a descendenţilor acestora în lagăre de concentrare. Aceste măsuri, mai ales în Canada, aveau la bază resentimentele pe care canadienii albi le aveau faţă de canadienii de origine japoneză din cauza creşterii puterii economice a celor din urmă.

Imigranţii japonezi au început să se stabilească în Columbia Britanică începând cu anul 1877 şi lucrau cu precădere în agricultură, minerit, construirea căilor ferate sau în pescuit. În ciuda legilor care îi împiedicau pe imgranţi să deţină suprafeţe de pământ în Canada, comunităţile japoneze au reuşit să deţină totuşi diferite suprafeţe pe care să construiască comunităţi autosuficiente în care să fie construite temple budiste sau chiar şcoli în care se preda în limba japoneză.

Citeşte şi: