Cum să mumificați un cadavru? Tehnica din cel mai vechi manual egiptean antic descoperit până acum

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un egiptolog a descifrat un ghid care detaliază pas cu pas arta sacră a mumificării și cum să se pregăteasă oamenii pentru călătoria către viața de apoi.

Vechiul ghid egiptean pentru îmbălsămare a fost descoperit în Papirusul Luvru-Carlsberg, un papirus lung de 6 metri datat în jurul anului 1450 î.e.n.

O mare parte din acest papirus detaliază cunoștințele antice despre medicina naturistă și umflăturile pielii, dar o mică secțiune despre îmbălsămare a fost recent reanalizată într-o teză de doctorat a Sofiei Schiødt, egiptolog la Universitatea din Copenhaga, Danemarca.

Noile aprecieri ale textului sunt interesante din mai multe motive. Până acum s-au identificat două texte antice egiptene despre mumificare, deoarece această procedură a fost practicată doar de un număr mic de indivizi bine specializați care și-au transmis cunoștințele doar pe cale orală.

Totuși, având o vechime de peste 3.500 de ani, acest text este considerat a fi cel mai vechi manual de mumificare care a fost descoperit până acum, întrecându-le cu peste 1.000 de ani pe celelalte două exemple cunoscute.

Mumificarea unui cadavru dura 70 de zile

Ghidul este extrem de detaliat. Textul explică modul în care întregul proces de mumificare dura de obicei în jur de 70 de zile, inclusiv o perioadă de uscare de 35 de zile și o perioadă de înfășurare de 35 de zile, îmbălsămatorii lucrând activ pe mumie la fiecare patru zile.

„O procesiune ritualică a mumiei a marcat aceste zile, sărbătorind progresul restabilirii integrității corporale a decedatului, totalizând 17 de procesiuni pe parcursul perioadei de îmbălsămare. Între intervalele de patru zile, corpul era acoperit cu pânză peste care se puneau paie infuzate cu substanțe aromatice pentru a ține la distanță insectele și prădătorii”, a explicat Schiødt, potrivit unui comunicat postat pe site-ul universității.

În primul rând, îmbălsămatorii efectuau o purificare a corpului, în care erau îndepărtate creierul, organele principale și ochii defunctului. Apoi începea perioada de uscare, interiorul și exteriorul corpului fiind tratate cu natron uscat, un material sărat natural recoltat din albiile secate ale lacurilor.

A doua perioadă de 35 de zile era dedicată învelirii corpului în bandaje înfășurate și substanțe aromatice. Odată ce această etapă a procesului de mumificare era finalizată, în ziua 68 mumia era pusă în sicriu, iar ultimele zile erau dedicate activităților ritualice pentru a asigura o trecere lină în viața de apoi.

Cum se mumifica fața unui mort?

„Una dintre noile informații interesante pe care ni le oferă textul se referă la procedura de îmbălsămare a feței decedatului”, a adăugat Schiødt.

Am obținut o listă de ingrediente pentru un remediu constând în mare parte din substanțe aromatice pe bază de plante și lianți care sunt gătite într-un lichid, pe care îmbălsămatorii îl puneau pe o bucată de in roșu. Pânza roșie era apoi aplicată pe fața persoanei decedate pentru a o înveli într-un cocon protector de materie parfumată și anti-bacteriană. Acest proces a fost repetat la intervale de patru zile”, a precizat egiptologul.

Numele de Papirusul Luvru-Carlsberg a fost dat deoarece jumătate aparține în prezent Muzeului Luvru din Paris și cealaltă jumătate se află în Colecția Papirusul Carlsberg a Universității din Copenhaga. Deși se crede că este al doilea cel mai lung papirus medical care se păstrează din Egiptul antic, o mare parte din text lipsește. Cele două muzee speră să publice conținutul papirusului în 2022.

Vă recomandăm să citiți și:

O nouă descoperire rescrie ceea ce cunoşteam despre metoda de mumificare din Egiptul antic

Cel mai vechi tratament ginecologic, descoperit după analizarea unei mumii egiptene

Arheologii au reușit, în sfârșit, să vadă ce ascund la interior mai multe mumii descoperite în 1615

Tatuajele a şapte mumii feminine, vechi de mii de ani, oferă noi detalii interesante despre Egiptul Antic