Cochiliile de melci fosilizate contestă o teorie răspândită despre cea mai mortală extincție din istorie

Cochiliile de melci fosilizate contestă o teorie care spune că cea mai mortală extincție în masă din lume a fost însoțită de o acidificare severă a oceanelor.

În loc să prezinte daune sau semne de reparație, ceea ce ar fi de așteptat dacă molusca ar supraviețui în condiții acide, cochiliile de melci fosilizate erau într-o formă excelentă.

• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…
• Un eveniment de acum 4.200 de ani ar fi contribuit la prăbușirea Vechiului Regat Egiptean

Un studiu despre ce înseamnă acest lucru a fost publicat pe 24 ianuarie 2022 în Scientific Reports. Cercetarea a fost condusă de William Foster.

Studiul este primul care folosește cochiliile de melci fosilizate pentru a investiga chimia oceanelor, demonstrând un nou instrument pe care oamenii de știință îl pot folosi pentru a studia condițiile trecutului profund al planetei.

„Pentru evenimentele care au avut loc cu milioane de ani în urmă trebuie să ne bazăm pe dovezi precum chimia rocilor marine și a fosilelor. Uneori, acești indicatori dau rezultate contradictorii, așa că avem nevoie de măsurători multiple și independente ale condițiilor oceanului”, a spus coautorul Rowan Martindale, profesor asociat la Jackson School.

Motivul din spatele studiului

Cea mai mortală extincție în masă din lume a distrus aproximativ 90% din speciile vii în urmă cu aproximativ 252 de milioane de ani, la sfârșitul perioadei Permian. Extincția a fost declanșată de erupții vulcanice uriașe din Siberia actuală, care au eliberat cantități mari de dioxid de carbon în atmosferă într-un timp relativ scurt, provocând încălzirea globală rapidă.

Când cantitatea de dioxid de carbon atmosferic este ridicată, oceanul poate absorbi o parte din gaz și devine mai acid. Cu toate acestea, înregistrarea geologică nu poate spune cu siguranță dacă acest lucru a avut loc în timpul evenimentului de extincție din Permian.

„Unele studii anterioare bazate pe analize chimice ale rocilor sugeraseră că mările lumii erau acide în acel moment, dar alte dovezi geochimice sugerau contrariul”, a spus Foster.

În ce mod ajută cochiliile de melci fosilizate la identificarea acidității apei

Analiza cochiliilor de moluște oferă o perspectivă mai amănunțită, a spus Foster, deoarece acestea surprind starea chimică a oceanului la scurt timp după evenimentul de extincție de sus în jos, nu doar acolo unde s-au depus sedimentele. Testele de acidificare în apele de suprafață au fost realizate prin analiza cochiliilor de larve, iar cele pentru fundul mării au folosit cochilii adulte.

Cercetarea a presupus examinarea la microscop a peste 2.300 de cochilii fosilizate de la melci marini și bivalve. Deși câteva moluște au înregistrat o oarecare afectare a creșterii, nu au existat semne de găuri astupate, semnul că moluștele ar fi trăit într-un mediu acid.

„Niciuna nu prezintă urme de reparații care ar indica o acidificare severă în apele de suprafață sau de pe fundul mării”, a spus Foster.

Fosilele au fost colectate de pe un sit din ceea ce este acum Svalbard, Suedia. Când animalele erau în viață, locul era acoperit de o mare de mică adâncime, iar Pământul conținea doar un singur continent masiv.

„Bioindicatori ai acidificării oceanelor din trecut”

„A fost foarte interesant să studiez organisme care trăiau pe vremea când Pangea era un supercontinent”, a spus coautorul Jaime Hirtz, citează Phys.org.

Animalele marine cu cochilii din aragonit (un tip de mineral carbonat de calciu) sunt deosebit de susceptibile la acidificarea oceanelor. Oamenii de știință folosesc cochilii de la Thecosomata, un tip de melc de mare înotător, pentru a studia acidificarea oceanelor din prezent și din trecutul recent.

Acest studiu arată că cochiliile de melci fosilizate pot fi analizate într-o manieră similară, ceea ce poate conduce la cercetări mai extinse asupra chimiei oceanelor din trecutul Pământului și a conexiunii sale cu evenimentele climatice.

„Unul dintre aspectele interesante ale acestei cercetări este că acum știm că putem folosi cochilii fosile de animale marine aragonitice de acum milioane de ani ca bioindicatori ai acidificării oceanelor din trecut”, a spus coautorul Richard Twitchett.

Vă recomandăm să citiți și:

Rusia a fixat anul în care va atinge neutralitatea climatică

Salvarea diavolilor tasmanieni a însemnat dispariția a circa 6.000 de pinguini

Prima scurgere activă de metan a fost descoperită în Antarctica. Oamenii de știință sunt „incredibil de îngrijorați”

Albinele robot ar putea fi dezvoltate pentru polenizare