Criza extincției se adâncește. Dispar animalele indigene din nordul Australiei

În momentul în care Australia a fost colonizată de europeni, aproximativ 180 de specii de mamifere trăiau în savanele nordice ale continentului. Peisajul era plin de animale, iar multe dintre aceste mamifere nu se găseau nicăieri altundeva pe Pământ.

O relatare neidentificată din districtul Normanton din nord-vestul Queensland, care datează din 1897, vorbea despre numărul ridicat al acestora. În mod tragic, în anii care au trecut de atunci, multe dintre aceste mamifere au dispărut. Patru specii au dispărut, iar nouă se confruntă cu aceeași soartă în următoarele două decenii.

• Oamenii de știință au aflat cum comunică omizile cu furnicile
• Un coral negru gigant, vechi de 400 de ani, i-a uimit pe cercetătorii marini din Noua…

Savana din Australia de Nord cuprinde prima jumătate din Queensland și Teritoriul de Nord și primul sfert din Australia de Vest. Acoperă 1,9 milioane de kilometri pătrați, adică 26% din suprafața Australiei.

Astfel, în contextul unei adevărate crize a extincției, multe specii de mamifere au fost adăugate pe lista speciilor pe cale de dispariție în ultimii ani, inclusiv koala, quoll-ul cu coadă pătată din nord și vulpile zburătoare cu coadă, scrie Phys.org.

Care este cauza declinului?

Pentru unele animale, nu sunt cunoscute motivele exacte. Dar pentru altele, factorii sunt reprezentați de încălzirea globală, speciile dăunătoare, incendiile, pășunatul de către erbivore și bolile.

Nu există nicio îndoială că unele specii de mamifere din nordul Australiei se îndreaptă spre dispariție. Dar informațiile sunt limitate, deoarece monitorizarea acestor populații și a ecosistemelor lor lipsește cu desăvârșire.

Monitorizarea este crucială pentru conservarea speciilor. Ea permite oamenilor de știință să protejeze habitatul unui animal și să înțeleagă rata de declin și procesele care îl determină.

Monitorizarea cuprinde în principal proiecte pe termen lung în trei parcuri naționale din Teritoriul de Nord. În Kimberley, în Australia de Vest, au fost înființate mai multe situri de monitorizare. Pe de altă parte, în savanele din Queensland există foarte puține programe de monitorizare a faunei.

Monitorizarea este esențială

Lipsa monitorizării îngreunează eforturile de conservare. De exemplu, cercetătorii nu cunosc statutul subspeciei de șobolan de copac cu picioare negre din Queensland, deoarece specia nu este monitorizată deloc.

Eforturile de cercetare și monitorizare au scăzut semnificativ în ultimele două decenii. Cu toate acestea, cercetările arată rate din ce în ce mai mari de declin în rândul populațiilor de animale. Australia are cea mai mare rată de dispariție a mamiferelor dintre toate țările.

Oamenii de știință din domeniul conservării și echipele de refacere lucrează în toată Australia de Nord pentru a ajuta speciile și ecosistemele să se refacă. Cu toate acestea, ei au nevoie de resurse, politici și un angajament pe termen lung din partea guvernelor pentru a salva speciile aflate în pericol.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Animalele de companie pot ajuta la întârzierea declinului cognitiv

Un studiu recent arată cât de benefică poate fi vânătoarea pentru animalele sălbatice

Elveția ar putea deveni prima ţară care interzice testele medicale pe animale

Oamenii de știință avertizează că a șasea extincție în masă a început deja