Cercetătorii cred că au găsit orașul pierdut Natounia

Cercetătorii studiază o cetate din munții Kurdistanului irakian despre care se crede că ar putea aparține de orașul pierdut Natounia.

Cetatea montană Rabana-Merquly, din Kurdistanul irakian modern, a fost unul dintre centrele regionale majore ale Imperiului Part, care s-a extins peste părți din Iran și Mesopotamia cu aproximativ 2.000 de ani în urmă.

• Astăzi se împlinesc 138 de ani de când lumea a făcut cunoștință cu băutura Coca-Cola
• Cât de inteligent era T-Rex? Se pare că nu foarte

Aceasta este o concluzie la care a ajuns o echipă de arheologi condusă de dr. Michael Brown, cercetător la Institutul de Preistorie, Protoistorie și Arheologie din Orientul Apropiat al Universității Heidelberg, din Germania.

Împreună cu colegii irakieni, Brown a studiat rămășițele cetății. Lucrarea lor oferă perspective importante asupra structurilor așezărilor și istoriei parților, despre care există surprinzător de puține cunoștințe, subliniază Dr. Brown, chiar dacă analele istoriei îi înregistrează drept o putere majoră.

În plus, Rabana-Merquly ar putea fi orașul pierdut Natounia.

Unde se află orașul pierdut Natounia?

Situată pe flancurile de sud-vest ale Vârfului Piramagrun din Munții Zagros, cetatea de piatră Rabana-Merquly cuprinde nu numai fortificațiile lungi de aproape 4 kilometri, ci și două așezări mai mici al căror nume îl poartă, scrie Eurek Alert.

Datorită poziției sale înalte pe munte, cartografierea sitului a fost posibilă doar folosind drone. În cadrul mai multor campanii de săpături desfășurate începând cu 2009 și cel mai recent între 2019 și 2022, echipa internațională de cercetători a putut studia vestigiile arheologice la fața locului.

Structurile care au supraviețuit până în zilele noastre sugerează o utilizare militară și includ rămășițele mai multor clădiri dreptunghiulare care ar fi putut servi drept cazarme. Cercetătorii au descoperit și un complex religios probabil dedicat zeiței iraniene zoroastriene Anahita.

Un oraș despre care se cunosc puține lucruri

Reliefurile stâncoase de la intrarea în cetate au o semnificație deosebită, alături de amplasarea geografică a fortificației în zona de captare a râului Zab de Jos, cunoscut în antichitate sub numele grecesc de Kapros.

Cercetătorii bănuiesc că Rabana-Merquly ar putea fi orașul pierdut Natounia. Până în prezent, existența orașului regal cunoscut sub numele de Natounia pe Kapros, sau alternativ ca Natounissarokerta, a fost documentată doar pe câteva monede care datează din secolul I î.Hr.

Potrivit unei interpretări științifice, numele Natounissarokerta este compus din numele regal Natounissar, fondatorul dinastiei regale Adiabene, și cuvântul part pentru șanț sau fortificație. „Această descriere s-ar putea aplica și pentru Rabana-Merquly”, afirmă dr. Brown.

Potrivit arheologului de la Universitatea Heidelberg, reliefurile de pe zidurile de la intrarea în cetate l-ar putea înfățișa pe fondatorul orașului, pe Natounissar, sau pe un descendent direct.

Cercetătorul explică că relieful poartă o asemănare cu un rege care a fost găsit la aproximativ 230 de kilometri distanță, în Hatra, o locație bogată în descoperiri din epoca parților.

Ce importanță avea orașul pierdut Natounia?

Cetatea de munte Rabana-Merquly este situată la granița de est a Adiabene, care era guvernată de regii unei dinastii locale dependente de parți. Este posibil să fi fost folosită, printre altele, pentru a desfășura comerț cu triburile pastorale din zonele rurale, pentru a menține relații diplomatice sau pentru a exercita presiuni militare.

„Efortul considerabil care trebuie să fi fost depus în planificarea, construirea și întreținerea unei cetăți de această dimensiune indică activități guvernamentale”, subliniază Dr. Brown.

Rezultatele investigațiilor Universității Heidelberg au fost publicate în revista Antiquity.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum au devenit câinii cei mai buni prieteni ai omului? Cercetătorii au descoperit indiciile genetice

Wallacea preistorică, o „comoară“ de genomuri umane străvechi

Găinile au fost ademenite din copaci cu orez, sugerează noi cercetări. De ce le venerau oamenii timpurii?

Romanii au ajuns mai departe în Țara Galilor decât se credea inițial, arată noi dovezi