Capcanele pe care Hitler și Stalin și le-au întins reciproc

La începutul lunii noiembrie 1940, germanii testau prin câteva exerciții tactice planul de invadare a Uniunii Sovietice. Tot atunci are loc vizita la Berlin a ministrului de Externe sovietic, Viaceslav Molotov. Deși în comunicatele de presă cele două părți vorbeau de „încredere reciprocă”, Hitler numai la încredere nu se gândea. E drept, nici Stalin.

La 10 noiembrie 1940, ministrului de Externe sovietic, Viaceslav Molotov, a sosit la Berlin pentru a discuta mai multe probleme, inclusiv propunerea ca Rusia să se alăture definitv Axei.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

La sfârșitul convorbirilor, s-a difuzat un comunicat comun potrivit căruia „schimbul de idei a avut loc într-o atmosferă de încredere reciprocă și a dus la o înţelegere neoficială asupra problemelor care interesează Germania și Uniunea Sovietică”.

Germanii au rezumat astfel discuțiile cu Molotov: „Deocamdată nu există un tratat permanent. Rusia pare dispusă să se alăture Pactului celor trei puteri după ce vor mai fi clarificate câteva chestiuni…

Molotov a fost înștiințat de acțiunea preconizată în Balcani pentru sprijinirea Italiei şi nu ridică obiecții. El a sugerat crearea unor condiții adecvate influenței Rusiei în Bulgaria, similară cu cea a Germaniei în România. Totuşi își exprimă dezinteresul în privința dominației Turciei în Dardanele şi manifestă înțelegere față de dorința Rusiei de a-şi stabili baze acolo…”.

„Toate pregătirile referitoare la Est, deja ordonate verbal, vor continua”

Deși se vorbea foarte mult de „încrederea reciprocă”, ea lipsea cu desăvârșire. La doar două zile după vizita lui Molotov, Hitler emitea „Ordinul numărul 18”, în care era stipulat: „Au fost inițiate discuții politice cu scopul de a clarifica atitudinea Rusiei. Indiferent de rezultatul lor, toate pregătirile referitoare la Est deja ordonate verbal vor continua”.

Era clar că Hitler nu vedea niciun impediment în discuțiile diplomatice pentru continuarea planurilor militare legate de invadarea Uniunii Sovietice.

Lui Hitler rezultatul convorbirilor nu i s-a părut satisfăcător. „El aprecia chestiunile ridicate de Rusia în privința Pactului celor trei puteri drept diversiune și era dominat de dorinţa de a declanșa ofensiva”.

Erich Raeder: „Conducătorul înclină să instige conflictul cu Rusia”

După vizita lui Molotov la Berlin, Erich Raeder, comandantul marinei militare germane, s-a întâlnit la 14 noiembrie 1940 cu Hitler și a notat că, „totuşi, conducătorul înclină să instige conflictul cu Rusia”.

„Hitler s-a întâlnit cu o serie de factori executivi cărora le-a spus, cât se poate de limpede, că are de gând să cotropească Rusia. Încercările acestora de a-l convinge să renunțe la o asemenea aventură riscantă au fost zadarnice. La argumentul că vor fi nevoiți să se războiască pe două fronturi – situație ce se dovedise fatală pentru Germania în Primul Război Mondial – le-a replicat că putea lua de bună ideea că Rusia nu va întreprinde mic, cât timp Anglia mai rezista.

Pentru a învinge Anglia era nevoie de forțe aeriene şi navale mai mari, ceea ce însemna reducerea trupelor de uscat, lucru inadmisibil, atâta vreme cât Rusia continua să rămână o amenințare. Situația se schimbase datorită atitudinii inconstante a Rusiei, demonstrată de cazul statelor balcanice”, nota istoricul militar Liddell Hart

„Ordinul nr. 21 – Operațiunea Barbarossa”

La doar o lună distanță, la 18 decembrie, Hitler a emis „Ordinul nr. 21 – Operațiunea Barbarossa” prin care Germania nazistă urmărea să „zdrobească Rusia sovietică”, printr-o campanie fulger.

„În acest scop, – mai stipula Ordinul – armata va folosi toate unitățile disponibile însă țările ocupate vor trebui apărate împotriva atacurilor surpriză. Forțele marinei militare se vor concentra împotriva Angliei!

Dacă se ivește ocazia, voi ordona concentrarea trupelor pentru acțiunea împotriva Rusiei sovietice cu opt săptămâni înainte de data preconizată pentru începerea operațiunilor. Pregătirile în acest sens trebuie să demareze imediat, urmând să se încheie până pe 15 mai 1941. (Data considerată cea mai apropiată, ținând cont de necesitatea unor condiții meteorologice adecvate.)

Este necesar să se procedeze cu mare prudență pentru a nu deconspira intenția de atac. Grosul trupelor de uscat rusești din partea de apus a Rusiei trebuie distrus, străpungând patru breșe cu tancurile; retragerea forțelor inamicului în spațiile întinse ale Rusiei trebuie împiedicată cu orice preț”.

În ciuda acestor pregătiri militare, la 10 ianuarie 1941, Germania nazistă și Rusia sovietică semnau un nou tratat referitor la probleme economice și cele legate de frontiere.

Era o iluzie și o capcană pe care cei doi dictatorii și-o întindeau unuia altuia. Hitler dorea să-i adoarmă vigilența lui Stalin și să ascundă pregătirile militare, pe când dictatorul sovietic căuta să câștige timp pentru a întări și echipa Armata Roșie.

Vă recomandăm să citiți și:

Desantul asupra insulei Creta: „Se poate spune că, în Creta, Hitler își scrintise încheietura mâinii”

Rolul României în Al Doilea Război Mondial. Cum am pierdut Basarabia şi Bucovina

Churchill, Rommel și bătălia pentru Tobruk

Dramă la examenul de bacalaureat din 1888. „A vrut să se ucidă”