Șansele sunt mari să fi căscat deja azi, iar dacă nu, probabil urmează să o faci. Pentru noi, oamenii obosiți, e un gest zilnic, dar căscatul nu e deloc o exclusivitate a speciei noastre. De fapt, căscatul apare la o gamă largă de animale, atât terestre, cât și acvatice. Însă, oare toate animalele cască? Și care animal poate căsca sub apă?
Care animal poate căsca sub apă? „Nu toate animalele cască, dar se pare că toate vertebratele cască sau prezintă tipare foarte asemănătoare de deschidere largă a gurii. Acest comportament a fost documentat la pești, amfibieni, reptile, păsări și mamifere. Așadar, probabil a apărut inițial la peștii cu fălci, iar apoi a fost păstrat de-a lungul evoluției vertebratelor”, a explicat dr. Andrew Gallup, de la Universitatea Johns Hopkins (SUA).
Gallup, profesor de biologie comportamentală la Johns Hopkins, a studiat de-a lungul carierei sale o varietate de subiecte dintr-o perspectivă evolutivă, însă un fir constant a fost analiza semnificației funcționale a căscatului, atât la oameni, cât și la alte animale. Dar dacă e atât de răspândit, ce este, de fapt, căscatul?
„Căscatul este o întindere prelungă, localizată la nivelul craniului, care crește fluxul sanguin către creier. Aduce sânge arterial proaspăt și, în același timp, elimină sângele venos, ceea ce probabil are un rol important în starea de vigilență și în tranzițiile dintre diferite stări comportamentale la diverse specii”, a explicat Gallup.
Din acest motiv, pare nedrept că în cultura umană căscatul a devenit stigmatizat. Dacă îl faci în public, riști să fii acuzat că ești plictisit sau nepoliticos. Ironia e că știința sugerează exact contrariul, căscatul ar putea fi un semn că încerci mai mult să fii atent. Restul regnului animal are noroc: poate căsca în voie, fără teama de judecată.
Cât despre motivul pentru care comportamentul a apărut la grupuri de animale atât de diverse, răspunsul nu este încă complet clar. „Comportamente asemănătoare căscatului, observate la pești sau mamifere marine, sunt foarte, foarte similare cu cele ale vertebratelor terestre. Căscatul este extrem de stereotipizat, urmând un tipar clar, comun între specii. Asta îl face fascinant de studiat, pentru că poate fi ușor de recunoscut și la animale non-umane”, a spus Gallup.
Numeroase cercetări susțin că, fiind conservat la atât de multe specii, căscatul are o funcție adaptativă, aceea de a crește fluxul sanguin spre creier și de a facilita trecerile dintre stările de inactivitate și activitate, explică IFL Science.
Gallup a studiat și fenomenul ciudat al căscatului contagios. Acest lucru se întâmplă între oameni, dar și între oameni și alte animale. S-au observat, de exemplu, elefanți care cască după oamenii preferați, cimpanzei care cască după roboți, iar recent, fenomenul a fost documentat pentru prima dată și la o specie cu sânge rece.
„Abia începem să descoperim de ce căscatul este contagios. Știm însă că la oameni și la tot mai multe animale simpla vedere a unui individ care cască ne crește probabilitatea de a căsca la rândul nostru. Chiar și gândul la căscat sau cititul despre căscat poate declanșa reacția”, a explicat Gallup.
Încă nu se știe sigur de ce se întâmplă asta. O teorie este că e un efect secundar al evoluției unor mecanisme complexe de cogniție socială, utile în viața de grup, unde observăm atent comportamentele celor din jur și, inconștient, le imităm pentru a facilita coordonarea și sincronizarea mișcărilor colective.
O altă ipoteză este că fenomenul e adaptativ în sine, ajutând grupul să se sincronizeze și să fie mai vigilent la pericole externe, ceea ce poate spori șansele de supraviețuire și reproducere. În orice caz, căscatul rămâne un comportament comun, vechi și, se pare, mult mai important decât am crede.
„Pădurea care tace”: Povestea ecologistului care a documentat dispariția tăcută a insectelor
De ce liliecii nu fac cancer? Iată ce au descoperit cercetătorii!
Test de cultură generală. Care animal are cel mai bun simț al mirosului?
Cea mai mică specie de vidră din lume a fost redescoperită în Nepal după 185 de ani