Femeile care au rescris istoria în cursele de raliuri

Liniile de start ale raliurilor au rămas mult timp un club exclusivist, până când motoarele au început să urle altfel. Nu din cauza vreunei revoluții politice, ci pentru că, de la un moment dat, volanele unora dintre cele mai admirate mașini, acelea de competiție, au fost controlate de mâini care, conform mitologiei motorsport, nu erau considerate capabile să le stăpânească. Dar ca în multe alte domenii, și aici, pe pistele de raliuri, femeile au rescris regulile, fără a cere permisiunea. Pur și simplu, prin atitudine demnă, prin curaj, ambiție și pasiune.

Născută la 23 iunie 1951, în Grasse, Franța, Michèle Mouton și-a început cariera în calitate de copilot. Cu toate acestea, tatăl ei, un pasionat de raliuri, a încurajat-o să preia volanul, provocând-o să demonstreze că poate fi la fel de rapidă ca oricine. Debutul său ca pilot oficial în Campionatul Mondial de Raliuri (WRC) a venit în 1974, dar momentul de cotitură s-a petrecut în 1981, când s-a alăturat echipei Audi.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Victoria de la Rallye Sanremo, la volanul unui Audi Quattro, a marcat o premieră istorică, devenind prima femeie care a câștigat o cursă în WRC. În 1982, a câștigat raliuri în Portugalia, Grecia și Brazilia, devenind, deși pentru scurt timp, un serios contracandidat la titlu în proba supremă a automobilismului. A încheiat sezonul pe locul al doilea, cu un impact mai mare decât al unor rivale consacrate și a fost una dintre puținele persoane care au pus în pericol supremația lui Walter Röhrl (pilot de raliu german, considerat unul dintre cei mai mari din istorie, dublu campion mondial în WRC).

Michèle Mouton, prima femeie care a câștigat o cursă în WRC

Jurnalistul David Evans (Autosport) o considera „cea mai de succes femeie din motorsport”, iar Graham Robson (unul dintre cei mai prolifici autori de cărți despre raliuri și mașini clasice, fiind o autoritate respectată în domeniu) a observat că, pentru multe femei piloți, Mouton – alături de britanica Pat Moss (o adevărată deschizătoare de drumuri), a devenit reperul de excelență.

Michèle Mouton și-a demonstrat ambiția și versatilitatea și dincolo de WRC, la Pikes Peak, o cursă legendară de coastă din Colorado. Acolo a stabilit un nou record, devenind prima femeie, primul european și primul pilot de raliuri care a câștigat această competiție. După ce a învins în Campionatul de Raliuri al Germaniei, în 1986, cu un Peugeot 205 T16, fiind prima femeie laureată într-un campionat major, Mouton s-a retras din competiție în urma tragediei în care a fost implicat Henri Toivonen (pilot de raliu finlandez, considerat o stea în ascensiune a motorsportului). Toivonen și copilotul său au murit într-un accident teribil, în timpul Raliului Corsicii din 1986, moment care a marcat sfârșitul erei mașinilor din Grupa B, din cauza riscurilor enorme.

Dar cariera ei nu s-a încheiat aici. Mouton a co-fondat celebra competiție Race of Champions în 1988, mai târziu fiind aleasă în funcția de președinte al Comisiei FIA Women & Motorsport și responsabilă cu siguranța în WRC. În 2024, FIA (Fédération Internationale de l’Automobile/ Federația Internațională de Automobilism) i-a acordat primul premiu pentru întreaga carieră, recunoscând impactul excepțional.

Jutta Kleinschmidt, singura femeie-câștigătoare a Dakarului în 2001

Dacă Mouton a impus viteza în WRC, Jutta Kleinschmidt (n. 29 august 1962) a scris istorie acolo unde altfel ar fi fost doar nisip – în deșertul implacabil al Dakarului.

Fostă studentă la fizică, angajată la BMW și pilot de motocicletă, Kleinschmidt a participat pentru prima dată la Dakar în 1988, dar transformarea adevărată a venit în 1994 când a trecut pe patru roți. În 1997, a fost prima femeie care a câștigat o etapă, iar în 2001 a reușit ce nimeni altcineva nu mai realizase: a fost prima femeie care a câștigat raliul Dakar la categoria automobile (conducând un Mitsubishi) și, de asemenea, singura nemțoaică care a câștigat vreodată această cursă.

Chiar și după succesul extrem, Kleinschmidt a rămas activă în promovarea femeilor. În 2005, a câștigat o altă etapă Dakar – o performanță rară – fiind un mentor pentru generația următoare din care a făcut parte inclusiv Cristina Gutiérrez. Aceasta, la Dakar 2025, a devenit a doua femeie (după Kleinschmidt) care a concurat într-un program oficial și s-a clasat foarte bine încă de la debut. Kleinschmidt a fost acolo pentru a sărbători performanțele tinerei.

Femei copilot de elită: Fabrizia Pons, Tina Thörner și altele

Michèle Mouton nu ar fi existat fără Fabrizia Pons, co-pilotul ei de legendă. Împreună au obținut primele patru victorii WRC ale unei echipe exclusiv feminine și au marcat istoria competiției. Pons rămâne una dintre puținele persoane care au câștigat puncte WRC ca pilot și co-pilot.

Tot în raliuri, Tina Thörner (Suedia) a fost co-pilot în numeroase campionate – inclusiv alături de Jutta Kleinschmidt, reușind podiumuri rare pentru femei în Dakar. În plus, a câștigat trei titluri FIA Ladies’ World Rally Championship și cupa Cross-Country World Cup, devenind o prezență influentă în motorsport.

Au mai fost Lella Lombardi (1941–1992), singura femeie cu puncte în F1 (a realizat această performanță la Marele Premiu al Spaniei din 1975, unde a terminat pe locul șase și a primit jumătate de punct, deoarece cursa a fost scurtată, conform Circuitului Americilor), Pat Moss (1934–2008), unul dintre cei mai de succes piloți femini de raliuri auto din toate timpurile, obținând trei victorii absolute și șapte podiumuri în raliuri internaționale. A fost desemnată de cinci ori campioană europeană la raliuri feminine (în 1958, 1960, 1962, 1964 și 1965), triumfând la raliuri extreme. Danica Patrick (n. 1982), prima câștigătoare în IndyCar, franțuzoaica Anny-Charlotte Verney (n. 1943), care a partifcipat la cursa 24 de ore de la Le Mans timp de zece ani consecutivi, între 1974 și 1983, obținând cel mai bun rezultat general în 1981, când s-a clasat pe locul șase, și o victorie la categoria sa în 1978. Desiré Wilson (n. 1953 – 1975), prima femeie victorioasă în curse cu mașini de F1, completează galeria legendelor. Elvețianca Lilian Bryner (n. 1959), una dintre cele mai importante femei pilot de curse GT din lume în 2006, trecând prin fotojurnalism internațional și o perioadă ca pilot comercial și instructor de zbor profesionist. Avea doar 32 de ani când s-a orientat către sporturile cu motor în 1991, participând la Cupa Porsche. Și belgianca Yvette Fontaine (n. 1946), locul al doilea la Belgian Touring Car Championship din 1967, doi ani mai târziu câștigând titlul la volanul Ford Escort Twin Cam GR 5. A fost o premieră pentru femei (primul titlu major de curse pentru o femeie în Belgia), iar până în prezent ea rămâne singura care a realizat o astfel de performanță! În 1971 și 1975, a cucerit din nou titlul de campioană, consolidându-și reputația în cursele de anduranță. A participat de 10 ori la cursele de 24 de ore de la Spa-Francorchamps și de două ori la legendarul 24 de ore de la Le Mans.

După epoca lui Mouton, nicio femeie nu a mai cucerit vreo etapă de WRC ca pilot – până în prezent. Dar schimbarea se anunță: WRC a lansat programul Beyond Rally, oferind o cursă complet finanțată în Junior WRC pentru tânăra Enni Mälkönen (Finlanda), selectată pentru 2025. Ea este campioană în calitate de co-pilot în WRC3 (2022) și WRC2 (2024), devenind prima femeie care obține un astfel de titlu în orice categorie WRC.

Surse:

https://www.independent.co.uk/independentpremium/long-reads/women-motorsport-michele-mouton-rallying-wrc-formula-one-w-series-a9537586.html

https://motorsportsace.com/2024/03/08/the-top-10-female-racers-of-all-time/

https://www.redbull.com/us-en/jutta-kleinschmidt-dakar-rally-interview

Vă mai recomandăm să citiți și:

Este adevărat că femeile însărcinate au un miros specific?

Trucul simplu pentru o viață sexuală împlinită atât pentru femei, cât și pentru bărbați

„Ești prea mult”: Despre rușinea de a fi o femeie care nu se potrivește tiparelor

Karayuki-san: tinerele japoneze vândute ca sclave sexuale în numele modernizării. Cum au fost exploatate mii de femei în numele progresului economic al Japoniei