Cel mai mare lac din Marea Britanie „moare”. Pentru al treilea an consecutiv, algele toxice albastre-verzui, cu aspect de supă de mazăre și miros de ouă stricate, au acoperit o mare parte din Lough Neagh, cel mai mare lac din Marea Britanie și Irlanda.
Cel mai mare lac din Marea Britanie „moare” din cauza algelor. Vara aceasta, stratul gros de verdeață, atât de întins încât poate fi văzut chiar și din spațiu, a fost mai grav ca niciodată, spun localnicii din apropierea acestei embleme naturale a Irlandei de Nord.
„Lacul moare”, a declarat pentru AFP Mary O’Hagan, pasionată de înot în ape deschise, în timp ce rațele se chinuiau să alunece peste pietrele acoperite de mâl verde, pe malul vestic al lacului, la Ballyronan.
Creșterea algelor, alimentată de poluarea industrială, agricolă și de deversările de ape uzate, dar și de schimbările climatice, a lovit puternic pescuitul și sporturile nautice și a stârnit temeri privind siguranța apei potabile.
De-a lungul celor 125 km de țărm ai lacului au fost amplasate panouri care interzic scăldatul, inclusiv la Ballyronan, aflat la 54 km vest de Belfast, scrie Phys.org.
Fertilizatorii bogați în nutrienți și dejecțiile animale provenite de la fermele care aprovizionează giganți precum procesatorul de carne de pasăre Moy Park sunt acuzați că ar contribui la poluare. Deversările de ape menajere netratate și scurgerile din fosele septice sunt, de asemenea, suspectate.
Moy Park neagă acuzațiile și susține că sectorul avicol este „strict reglementat, cu limite clare pentru calitatea apelor uzate” la toate unitățile sale locale. „Este o problemă complexă, care nu-i poate fi atribuită unui singur sector”, a transmis compania.
O’Hagan, care a folosit lacul ca loc de antrenament în timpul pandemiei, nu mai intră în apă aproape deloc. La 48 de ani, cu probleme cronice de sănătate, înotul este singura ei formă de exercițiu, acum fiind nevoită să se mulțumească cu piscinele. „Înotul aici, cu răsăriturile spectaculoase, m-a ajutat când treceam printr-o perioadă grea. E sfâșietor să-l văd așa acum”, a spus ea.
Femeia i s-a alăturat campaniei „Save Lough Neagh” și, la un protest recent, i-a cerut guvernului regional să acționeze mai rapid. „Amendați poluatorii!”, a spus ea, solicitând și înființarea unei agenții independente de mediu, capabile să sancționeze fermele industriale și giganții agroalimentari.
Alga invazivă este agravată și de prezența scoicilor zebră, o specie recent introdusă, care, deși filtrează apa, stimulează fotosinteza algelor, intensificând fenomenul.
Între timp, insecta locală Lough Neagh fly, hrană esențială pentru pești și păsări, a fost decimată. „Râul acesta era plin de păstrăvi, dar nu mai e așa”, a spus pescarul Mick Hagan, 38 de ani, întorcându-se pe mal fără nicio captură.
Cea mai mare crescătorie de țipari din Europa, aflată tot pe lac, și-a suspendat activitatea anul acesta din cauza problemelor de calitate.
Mick este primul din generațiile familiei sale care nu mai pescuiește țipari la Lough Neagh. Acum conduce un camion de pizza într-un camping din apropiere, dar mirosul greu al lacului a ținut turiștii departe. Gavin Knox, care avea o mică afacere de închiriere de plăci de paddleboard, spune că duhoarea se simte la kilometri întregi.
Lansată în 2022, afacerea lui Knox, adresată și persoanelor cu dizabilități cognitive sau traume cerebrale, s-a prăbușit rapid odată cu invazia algelor. „A devenit imposibil să mai lucrez. Chiar dacă există zone sigure, nimeni nu vrea să intre în apă când peștii mor și păsările sunt acoperite de mâl verde”, declară el. Nevoit să ramburseze un credit consistent, el este furios că guvernul nu a oferit niciun fel de despăgubire.
Guvernul regional a lansat anul trecut un plan de acțiune, dar mai puțin de jumătate dintre măsurile prevăzute au fost puse în aplicare. Restul au termene de implementare până în 2026 și chiar după.
Cum Lough Neagh asigură circa 40% din apa potabilă a Irlandei de Nord, pericolul unei crize de sănătate publică ar putea forța autoritățile să accelereze intervențiile, spune expertul în dejecții zootehnice Les Gornall, cunoscut sub porecla „Doctor Sludge”.
„Dacă Belfast nu va mai putea garanta apă curată, atunci ar urma o prăbușire a pieței imobiliare și a turismului. Poate că această perspectivă îi va trezi și îi va face să repare lacul”, declară acesta.
Pădurile sud-americane „plâng” și acum după mastodonți
Unele plante își produc singure propriile pesticide. De ce nu este neapărat un lucru bun?
Nivelurile de mercur din râuri s-au dublat de la Revoluția Industrială încoace