Un studiu revoluționar scoate la iveală o istorie umană mai veche decât se credea în Deșertul Gobi

Cercetătorii au descoperit un fost lac preistoric în Deșertul Gobi, care ascundea unelte de piatră și dovezi ale adaptării oamenilor la schimbările climatice.

Studiul remarcabil arată că grupuri de oameni preistorici au trăit în Deșertul Gobi din Mongolia într-o perioadă în care această regiune aridă de azi era o zonă verde, bogată în lacuri și zone umede.

• Cuceritorul lumilor uitate: Mircea Eliade și bătălia pentru sens în inima omului modern
• Semne de viață străveche, găsite într-un loc în care nimeni nu se aștepta

Rezultatele, publicate în PLOS One, împing mult mai înapoi cronologia prezenței umane în regiune — de la aproximativ 140.000 de ani în urmă, până acum 8.000 de ani. Deși Gobi este astăzi un mediu ostil și uscat, cercetătorii susțin că în perioada timpurie a Holocenului clima era mult mai umedă, oferind condiții propice pentru așezările umane.

O echipă internațională de arheologi a analizat un lac secat din Gobi, rămas din epoca de gheață după creșterea temperaturilor globale. În acest loc, denumit Lacul Paleolitic Luulityn Toirom, au fost descoperite peste 2.700 de unelte de piatră.

Aceste artefacte oferă dovezi rare ale locuirii umane într-o perioadă umedă a deșertului, sugerând că oamenii s-au adaptat remarcabil de devreme la aceste medii extreme.

O piesă esențială în puzzle-ul istoriei umane

Analizând sedimentele lacului, straturile de sol și relieful din jur, oamenii de știință au reconstituit dimensiunile lacului, evoluția climatică și modul de viață al locuitorilor săi.

Rezultatele arată că Homo sapiens din acea perioadă erau vânători-culegători strategici, sensibili la schimbările climatice și capabili să supraviețuiască la marginea deșertului în timp ce se extindeau spre noi teritorii odată cu topirea ghețarilor.

Cele peste două mii de artefacte descoperite — confecționate din iasp și calcedonie — demonstrează un nivel înalt de planificare și îndemânare.

Aceste materiale proveneau din zăcăminte aflate la distanțe considerabile, ceea ce indică mobilitate ridicată, comerț și teritorii vaste de căutare a resurselor. Uneltele erau folosite pentru activități diverse, precum prelucrarea lemnului și a oaselor, tăierea plantelor și jupuirea pieilor, scrie InterestingEngineering.

O nouă imagine a Deșertului Gobi

„Nu există aflorimente de materie primă în apropierea sitului”, notează autorii. „Asta arată că oamenii transportau materialele din alte zone, foloseau metode complexe de prelucrare și aveau o organizare clară a muncii.”

Echipa a combinat metode moderne pentru a reconstrui mediul de acum zeci de mii de ani. Tehnica de luminescență stimulată optic a permis determinarea momentului în care solul a fost expus ultima dată la lumină, dezvăluind cele mai vechi urme de activitate umană, datate între 8.000 și 13.000 de ani.

Astfel, cercetătorii au obținut o imagine detaliată a modului în care oamenii timpurii s-au dispersat printr-un Gobi aflat în tranziție, odată cu încălzirea globală de după epoca glaciară.

Această cercetare este una dintre puținele care abordează activitatea umană din Holocenul timpuriu în Gobi printr-o perspectivă multidisciplinară, combinând date geologice, climatice și arheologice. Ea arată cum oamenii au exploatat resursele naturale și s-au adaptat la schimbările climatice rapide.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Zidul Gobi: O enigmă medievală dezvăluită de arheologi

China a lansat doi sateliți din Deșertul Gobi

Test de cultură generală. Cum apar deșerturile?

Primii oameni au migrat către estul Asiei altfel de cum s-a crezut până acum