Povestea trandafirului: de la fosile preistorice la simbol al culturilor antice și al grădinilor moderne. 60 de milioane de ani de istorie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Trandafirul, una dintre cele mai seducătoare flori din regatul plantelor cu petale, își poartă originile în vremuri mult anterioare existenței omului, iar parcursul lui până în grădina noastră reflectă cinci milenii de cultură, mitologie, artă și știință.

Dincolo de frunze, petale și parfumuri, strămoșii trandafirului își au rădăcinile într-o lume mult mai veche decât omul: fosilele descoperite în Europa, Asia și America de Nord indică o prezență a trandafirilor la aproximativ 35–60 de milioane cu ani în urmă.

Cultivarea trandafirilor a început în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, cel mai probabil în China, unde Confucius menționa grădini imperiale pline de aceste flori și biblioteci cu sute de cărți dedicate lor. Între timp, în Mesopotamia (Ur), în jurul anului 3000 î.Hr., există referințe la plante parfumate și specii valoroase cultivate în grădini, menționate în tăblițe cuneiforme care inventariază plante utilizate pentru parfum, ornament și ritual. Deși aceste texte nu menționează explicit „trandafirul”, unele liste de plante sacre asociate zeiței Iștar conțin descrieri pe care cercetătorii le interpretează ca posibile referințe la trandafiri. Nu este o certitudine filologică, dar este o ipoteză acceptată în literatura de specialitate, sugerând că trandafirii ar fi putut fi cultivați și apreciați încă din epoca timpurie mesopotamiană.

Trandafirii în antichitate

Civilizațiile clasice au acordat trandafirului un loc de cinste: în Roma antică, petalele erau aruncate la petreceri, presărate în băi sau folosite chiar în mâncare. În Egipt și Grecia, trandafirul apărea în artă, mituri, și ritualuri – o pictură din Creta, datând din 1600 î.Chr înfățișează trandafirul ca element decorativ și simbolic.

Rosa gallica („trandafirul galic” sau „apothecary’s rose”) este unul dintre cei mai vechi trandafiri cultivați, utilizat încă din mileniul al XII-lea î.Hr. și apreciat pentru proprietățile sale medicinale în Evul Mediu. Rosa damascene (Trandafirul de Damasc), este un hibrid între R. gallica, R. moschata și, conform cercetărilor moderne, Rosa fedtschenkoana. Acest trandafir, valoros pentru parfum, se folosește încă pentru producția uleiului de trandafir („rose otto”, „rose absolute”), pentru apă și diverse delicii culinare, cum ar fi dulceața de trandafiri, siropurile aromate sau infuziile parfumate folosite în deserturile orientale.

În Europa, trandafirul a traversat Evul Mediu prin grădinile monahale și legende. Benedictinii au conservat specii precum Rosa alba în grădinile lor, iar simboluri precum diferitele culori ale trandafirilor au fost folosite ca repere politice – de pildă, „Războiul Rozelor“ din Anglia, când trandafirul roșu a reprezentat Lancaster (o casă nobiliară care revendica tronul Angliei), iar cel alb – York (o altă ramură a dinastiei Plantagenet, rivală la succesiunea coroanei).

Epoca modernă și renăscutul trandafirului în Europa

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Europa au ajuns trandafirii din China, în special Rosa chinensis, apreciați pentru faptul că înfloreau de mai multe ori pe an și aduceau nuanțe noi, precum roșul intens sau galbenul. Introducerea trandafirilor chinezești a declanșat o adevărată revoluție horticolă, care în secolul al XIX-lea a dus la apariția trandafirilor hybrid tea.

Primul soi recunoscut din această clasă este Rosa „La France”, creat în 1867. Acest moment a marcat nașterea trandafirilor hybrid tea, categoria care avea să devină cea mai populară în secolele următoare, reunind soiuri cu flori mari, elegante și parfumate, cu formă conică și tulpini lungi – trandafirii clasici pe care îi vedem astăzi în multe grădini și buchete. Mai mult, împărăteasa Joséphine de Beauharnais, soția lui Napoleon, a transformat grădinile de la Château de Malmaison într-o colecție impresionantă, adunând peste 250 de soiuri de trandafiri. Tot ea i-a cerut artistului Pierre-Joseph Redouté să realizeze celebra serie de ilustrații botanice „Les Roses”.

Trandafirul astăzi

Peste 30.000 de varietăți de trandafiri există astăzi, cu o diversitate uimitoare de forme, culori și parfumuri. Hibrizii moderni, cum ar fi hybrid teas, floribunda, grandiflora, shrubi, sunt rezultatul unei evoluții selective îndelungate.

Mituri despre trandafiri

Mitologia antică atribuie trandafirului origini divine: Afrodita, zeița greacă a frumuseții și a iubirii, ar fi creat trandafirul din lacrimile ei amestecate cu sângele lui Adonis, un tânăr muritor de o frumusețe legendară, iubit de zeiță și ucis în mod tragic la vânătoare. În alte tradiții, spinii trandafirului ar fi apărut dintr-o ceartă jucăușă între Cupidon, zeul roman al dragostei (Eros la greci), și mama sa, Venus, zeița iubirii, a frumuseții și fertilității. În Evul Mediu, „Trandafirul de o mie de ani” din Hildesheim (Germania), un exemplar de Rosa Canina plantat lângă catedrala locală și care există de aproximativ 700 de ani, a devenit un simbol viu al continuității și speranței.

De la fosilele preistorice și grădinile imperiale până la hibrizii moderni, trandafirul rămâne una dintre cele mai vechi și totuși mereu noi creații ale naturii. Nicio altă floare nu a traversat atât de liniștit timpul, purtând în petalele ei memoria culturilor, parfumul legendelor și promisiunea unei frumuseți care continuă să inspire.

Surse:

https://www.britannica.com/plant/rose-plant

https://yardandgarden.extension.iastate.edu/how-to/brief-history-rose

Vă mai recomandăm să citiți și:

Povestea tribului care trăiește de mai bine de 1.000 de ani în Marele Canion

Henry Miller și „Tropicul Cancerului”: povestea unui roman care a șocat lumea

Povestea statuetei lui Pazuzu, legenda care a inspirat cel mai teribil film de groază din istorie

Antonov An-225 Mriya: povestea celui mai mare avion din lume, distrus în război