„A fost Cleopatra frumoasă? A fost ea o seducătoare? Sau a fost, mai degrabă, inteligentă și curajoasă?”. În biografiile și documentele care au supraviețuit timpului, istoricii au zugrăvit-o adesea punând accent pe abilitățile ei politice și pe felul în care și-a folosit mintea pentru a menține Egiptul pe linia de plutire într-o perioadă în care Roma dicta echilibrele lumii mediteraneene.
Cleopatra VII, ultima mare regină a dinastiei ptolemeice, este una dintre figurile istorice care au aprins cele mai multe pasiuni și controverse, imaginea ei oscilând între femme fatale și lider lucid, între legendă și realitate istorică.
Cleopatra s-a născut în anul 69 î.Hr., ca fiică a regelui Ptolemeu XII Auletes și a unei mame necunoscute. Dinastia Ptolemeilor era de origine greacă și guverna Egiptul din Alexandria încă din 305 î.Hr. Deși cultura greacă domina curtea, Cleopatra a fost singura dintre suveranii familiei care a învățat și limba egipteană, o alegere simbolică dar care a consolidat imaginea ei de conducătoare apropiată de popor, nu doar de elite.
În 51 î.Hr., la moartea tatălui său, Cleopatra, în vârstă de 18 ani, a urcat pe tron împreună cu fratele ei, Ptolemeu XIII, pe care l-a și luat în căsătorie conform tradiției locale. Tensiunile pentru putere dintre cei doi frați au degenerat rapid într-un război civil, alimentat de facțiunile rivale din Alexandria și de fragilitatea politică a Egiptului, în mijlocul acestei lupte interne, Cleopatra fiind alungată de pe tron și obligată să caute aliați în afara țării. Tocmai în acest moment de vulnerabilitate, Egiptul a intrat în sfera de influență a Romei, iar regina a înțeles că supraviețuirea ei depindea de sprijinul celei mai mari puteri a vremii.
Astfel, întâlnirea dintre Cleopatra și Iulius Cezar a schimbat cursul istoriei. El avea 52 de ani, era căsătorit și deținea statutul de cel mai influent om al Romei; ea, 21 de ani, regină în exil, dornică să își recapete tronul. Dar dincolo de diferențele evidente, s-a înfiripat o alianță personală și politică, Cezar alegând să o susțină pe Cleopatra în lupta pentru tron, ceea ce a declanșat asediul Alexandriei (48–47 î.Hr.), un episod sângeros care a pus orașul pe muchie de cuțit. În încercarea de a scăpa de trupele romane, Ptolemeu XIII s-a retras spre Nil, însă corabia pe care se afla s-a răsturnat în timpul manevrelor grăbite. „A murit înecat înainte de a-și putea recâștiga poziția, iar dispariția lui i-a deschis Cleopatrei drumul spre tron. De data aceasta, a domnit alături de un alt frate, Ptolemeu XIV, în vârstă de doar 12 ani, pe care l-a luat în căsătorie conform tradiției, dar puterea reală se afla în mâinile ei. Tot atunci, Cleopatra l-a adus pe lume pe Ptolemeu Caesar, cunoscut sub numele de Caesarion, considerat fiul lui Cezar.
Relația a continuat până în anul 44 î.Hr., când Cezar a fost asasinat la Roma. Cleopatra, prezentă în oraș în acel moment, a încercat să transforme tragedia într-o oportunitate politică, sperând să obțină pentru fiul ei, Caesarion, recunoașterea ca moștenitor legitim al lui Iulius Cezar, numit dictator pe viață al Romei, însă ambițiile ei s-au lovit de rezistența elitei romane, care nu avea intenția să accepte un copil de origine străină drept succesor. Întoarsă în Egipt, regina a acționat cu aceeași hotărâre: potrivit surselor antice, și-ar fi înlăturat ultimul frate, Ptolemeu XIV, prin otrăvire, consolidându-și astfel singură domnia, alături de fiul minor.
Dacă prima mare alianță a Cleopatrei fusese cu Cezar, a doua – și cea mai celebră – a fost cu Marc Antoniu. General roman și unul dintre cei trei conducători ai Romei după moartea lui Cezar, Antoniu o convoacă pe Cleopatra în 41 î.Hr. la Tarsus, în Anatolia de astăzi. Regina a înțeles miza și a folosit întâlnirea pentru a impresiona printr-un adevărat spectacol de eleganță și putere.
„Cleopatra investea în fiecare apariție pein veșminte atent alese, parfumuri exotice, țesături luxoase și simboluri divine”, scria istoricul de artă Diana E. E. Kleiner. Și a reușit: Antoniu a fost cucerit nu doar de fast, ci și de inteligența și carisma reginei, urmând o relație pasională, dar și o alianță politică. Antoniu s-a mutat în Alexandria, și împreună au avut trei copii. Iubirea lor, însă, a provocat un val de controverse la Roma, unde mulți considerau că influența Cleopatrei îl abate pe Antoniu de la datoria pe care o avea față de stat.
Tensiunile au escaladat treptat până când confruntarea cu liderul roman Octavian, care împărțea puterea la Roma, a devenit inevitabilă, iar în 31 î.Hr. conflictul a culminat cu bătălia de la Actium, unde flota lui Antoniu și Cleopatra a fost înfrântă, deschizând drumul către prăbușirea definitivă a ambițiilor lor.
Sursele istorice, în special Plutarh și Suetonius, menționează că după înfrângerea de la Actium (31 î.Hr.), Cleopatra s-a retras în mausoleul regal din Alexandria, construit probabil pe teritoriul Palatului Regal al Ptolemeilor. Nu se cunosc detalii despre locația precisă sau despre cum arăta, pentru că siturile regale ale Alexandriei au fost distruse în mare parte în secolele care au urmat, iar mormântul ei nu a fost descoperit până astăzi.
Regina a încercat să negocieze cu Octavian, dar și-a dat seama că urma să fie umilită și expusă la Roma ca trofeu. În august 30 î.Hr., Cleopatra s-a sinucis, cel mai probabil cu otravă. Legenda spune că a folosit un șarpe veninos, însă lipsesc dovezile. Odată cu moartea ei, s-a stins și dinastia ptolemeică, Egiptul devenind provincie romană.
În ciuda celebrității sale, viața Cleopatrei este cunoscută doar fragmentar. Portretele de pe monedele epocii o înfățișează uneori cu trăsături severe, alteori deliberat apropiate de cele ale lui Marc Antoniu, un indiciu clar că imaginea sa publică era construită și folosită ca instrument de putere.
Cronicarii romani, între care Plutarh, au scris despre ea la sute de ani după moarte, cu o puternică doză de prejudecăți. Plutarh o descria ca pe o femeie „de o frumusețe aparte și …la apogeul puterii intelectuale”, dar perspectiva sa era inevitabil romană. Bibliotecile arse ale Alexandriei au șters probabil cele mai fidele mărturii despre regină.
Până astăzi, mormântul Cleopatrei nu a fost descoperit, deși arheologi precum dominicana Kathleen Martinez continuă să îl caute în zona Alexandriei antice. După cum nota jurnalistul Chip Brown într-un articol publicat de National Geographic în 2011, „cea mai mare parte din gloria Alexandriei antice zace acum la câțiva metri sub apă”. Dar unde anume se află locul de veci al reginei rămâne una dintre cele mai persistente enigme ale istoriei.
Și totuși, dincolo de mit, în fața acestor goluri istorice, Cleopatra a fost reinventată la nesfârșit: de Shakespeare, de Hollywood, de istoriografia modernă, fiind descrisă fie ca simbol al seducției, fie ca maestră a puterii. Ce rămâne sigur este că a fost o femeie care a jucat cu îndrăzneală pe scena marilor puteri ale lumii antice. „Cleopatra a fost o regină care a știut să conducă bărbații și propriul popor”, remarcă istoricii, iar fascinația pentru ea nu s-a stins nici după două milenii.
Sursa:
https://www.nationalgeographic.com/history/article/cleopatra-egypt-pharaoh-life-history
Isis, zeița maternității, magiei și a fertilității
Regina Sobekneferu, prima femeie recunoscută oficial ca faraon. A condus un Egipt în declin