Performanța excepțională stă la baza inovației și contribuie la rezolvarea unora dintre cele mai presante probleme ale umanității, motiv pentru care societățile au un interes major în formarea performerilor de top din diverse domenii. Așadar, cum trebuie să crești un copil talentat?
O analiză recent sugerează că educația pentru copii supradotați și programele de cultivare a talentelor se bazează, în mare parte, pe premise greșite. Pentru prima dată, o echipă internațională și interdisciplinară a analizat dezvoltarea performerilor de clasă mondială din știință, muzică clasică, șah și sport. Cum este cel mai bine să crești un copil talentat?
Lucrarea a fost publicată în revista Science.
Cercetările tradiționale despre talent și expertiză pornesc de la ideea că performanța timpurie și abilitățile corespunzătoare, alături de anii îndelungați de antrenament intensiv într-o singură disciplină, sunt factorii-cheie ai succesului. În consecință, programele de talente selectează copiii cu rezultate de vârf timpurii și încearcă să le accelereze progresul prin specializare precoce. Potrivit echipei conduse de Arne Güllich, profesor de știința sportului la RPTU University Kaiserslautern-Landau (Germania), această strategie nu este optimă.
Până recent, majoritatea studiilor s-au concentrat pe tineri sau pe performeri de nivel sub-elită, precum elevi, studenți, sportivi sau muzicieni aflați încă în formare. „Cercetarea tradițională nu a analizat suficient modul în care performerii de clasă mondială, aflați la vârful carierei, s-au dezvoltat în copilărie și adolescență”, explică Güllich.
Pentru a umple acest gol, o echipă internațională a reanalizat date din numeroase studii, incluzând 34.839 de performeri de top: laureați ai Premiului Nobel, medaliați olimpici, cei mai buni șahiști din lume și compozitori celebri de muzică clasică.
Rezultatul principal arată că dezvoltarea performerilor de elită urmează un tipar diferit de cel presupus anterior. „Există un model comun în toate disciplinele analizate”, subliniază Güllich. În primul rând, cei mai buni la vârste fragede nu sunt, de regulă, aceiași care ajung cei mai buni la maturitate. În al doilea rând, performerii de clasă mondială au avut o evoluție inițială mai lentă și nu s-au remarcat timpuriu ca lideri ai generației lor. În al treilea rând, aceștia nu s-au specializat devreme într-o singură disciplină, ci au explorat mai multe domenii.
Pentru a explica aceste constatări, cercetătorii propun trei ipoteze: ipoteza căutării și potrivirii, potrivit căreia explorarea mai multor discipline crește șansa de a găsi domeniul optim; ipoteza capitalului de învățare, conform căreia experiențele variate îmbunătățesc capacitatea de a învăța pe termen lung; și ipoteza riscurilor limitate, care sugerează că diversitatea reduce pericole precum epuizarea, accidentările sau abandonul.
Recomandarea este clară: „Nu vă specializați prea devreme într-o singură disciplină. Încurajați tinerii să exploreze mai multe domenii și sprijiniți-i în două sau trei arii diferite”, spune Güllich, citat de EurekAlert.
Exemplele pot varia de la matematică și limbi străine până la muzică și știință, așa cum ilustrează și cazul lui Albert Einstein, pasionat de vioară încă din copilărie.
În lumina acestor rezultate, factorii de decizie și administratorii de programe pot regândi politicile de susținere a talentelor, pentru a crea condiții mai bune dezvoltării viitorilor performeri de clasă mondială.
Ce este ADHD și ce înseamnă cu adevărat
De ce unii specialiști recomandă cafeaua înainte de somn? Explicația biologică, pe înțelesul tuturor
Cele mai consumate băuturi din lume au un efect crucial pentru sănătatea oaselor noastre