Cea mai veche dovadă pentru originea sifilisului, descoperită pe un schelet vechi de 5.500 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Care este originea sifilisului? Cele mai vechi dovezi cunoscute ale bacteriei Treponema pallidum, agentul patogen responsabil de sifilis și de mai multe infecții cronice ale pielii, au fost descoperite într-un schelet vechi de 5.500 de ani, îngropat într-un adăpost de stâncă din Columbia.

Analiza genetică arată însă că individul era infectat cu o tulpină de T. pallidum necunoscută până acum, complicând și mai mult tabloul deja complex al evoluției sifilisului.

Care este originea sifilisului? De secole, cercetătorii dezbat originea geografică și răspândirea bolilor treponemice, sifilis, bejel, framboezie și pinta, toate cauzate de bacterii din genul Treponema. Pentru că cele mai bine documentate epidemii de sifilis au avut loc în Europa în secolul al XV-lea, teoriile timpurii sugerau fie că Cristofor Columb a dus sifilisul în Americi, fie că populațiile indigene din Americi i l-au transmis lui Columb și echipajului său.

Studiile ADN mai recente au identificat însă T. pallidum la o persoană îngropată în jurul anului 1000 d.Hr. în Chile și la mai mulți indivizi înhumați între 350 î.Hr. și 570 d.Hr. în Brazilia, demonstrând că bacteria exista în Americi cu mult înainte de expedițiile columbiene. Într-un studiu publicat în revista Science, cercetătorii au izolat cel mai vechi genom de T. pallidum cunoscut până acum, din scheletul unui vânător-culegător de vârstă mijlocie, îngropat în Columbia acum 5.500 de ani.

Cercetătorii au găsit cea mai veche dovadă pentru originea sifilisului

„Rezultatele noastre împing asocierea dintre T. pallidum și oameni cu mii de ani înapoi”, a declarat autorul principal al studiului, Davide Bozzi, biolog computațional la Universitatea din Lausanne (Elveția).

Genomurile antice de Treponema sunt extrem de greu de recuperat și sunt de obicei găsite în schelete care prezintă leziuni osoase specifice bolilor treponemice, cum ar fi perforații ce îi dau osului un aspect de „mâncat de molii”, asociate adesea stadiilor târzii ale infecției. Surprinzător, scheletul vechi de 5.500 de ani nu prezenta leziuni evidente, deși alte schelete din zonă aveau astfel de semne.

Analizând noul genom, denumit TE1-3, cercetătorii au constatat că acesta îi aparține unei linii evolutive diferite de toate subspeciile de T. pallidum identificate până acum. Pe baza analizelor statistice, s-a estimat că TE1-3 s-a separat de liniile moderne în urmă cu aproximativ 13.700 de ani, sugerând că Treponema circula în Americi cu mii de ani mai devreme decât se credea. Totuși, acest genom nu clarifică dacă liniile timpurii, precum TE1-3, erau transmise pe cale sexuală, precum sifilisul veneric.

În ultimul deceniu, sifilisul a revenit la nivel global

„Dovezile genomice actuale, inclusiv genomul prezentat aici, nu rezolvă dezbaterea de lungă durată privind originea sindroamelor de boală, dar arată existența unei istorii evolutive îndelungate a agenților patogeni treponemici, care se diversificau deja în Americi cu mii de ani mai devreme decât se știa”, a spus Elizabeth Nelson, coautoare a studiului și antropolog molecular la Southern Methodist University (SUA).

Într-o analiză asociată publicată în Science, antropologii Molly Zuckerman și Lydia Bailey, de la Mississippi State University (SUA), au scris că descoperirea „indică o origine a sifilisului în Americi, mai degrabă decât în Europa”.

Compararea genomurilor antice de Treponema cu date genetice moderne ar putea ajuta la strategiile de controlare a sifilisului, care a revenit la nivel global în ultimul deceniu, și la înțelegerea istoriei bolilor infecțioase. „Este posibil ca sifilisul din secolul al XV-lea să fi fost prima boală infecțioasă emergentă globalizată și un vestitor al celor care au urmat, de la HIV/SIDA la COVID-19”, au scris acestea.

Noua descoperire evidențiază „potențialul unic al paleogenomicii de a contribui la înțelegerea evoluției speciilor și a riscurilor pentru sănătate, atât pentru comunitățile din trecut, cât și pentru cele actuale”, a declarat Lars Fehren-Schmitz, genetician la Universitatea din California, Santa Cruz (SUA).

Vă recomandăm să citiți și:

Fosilele dezvăluie modul tragic în care a murit o pasăre acum 120 de milioane de ani

Oamenii de știință dezvăluie o nouă cronologie surprinzătoare pentru Egiptul Antic

Test de cultură generală. Câți oameni câștigă, de fapt, la jocurile de noroc online?

Când mirodeniile valorau cât aurul: adevărata poveste a lui Vasco da Gama în India