Un șarpe din Cretacic s-a conservat atât de bine încât cercetătorii i-au putut reconstitui creierul

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O fosilă de șarpe din Cretacic aduce noi informații despre evoluție. Una dintre cele mai importante întrebări privind evoluția șerpilor este și una dintre cele mai simple: unde au apărut primii șerpi? S-au adaptat mai întâi la deplasarea pe sol, la săparea de galerii sub pământ sau la înot? Răspunsul este dificil de stabilit, deoarece toate aceste moduri de viață ar fi putut favoriza transformarea unor reptile asemănătoare șopârlelor în animale cu corp alungit și fără membre.

O nouă cercetare aduce însă indicii importante datorită descoperirii unei specii fosilizate din Brazilia, denumită Tametara mirim. Șarpele a trăit în urmă cu aproximativ 85 de milioane de ani, în perioada în care dinozaurii încă dominau planeta, și este considerat unul dintre cei mai vechi șerpi cunoscuți.

Fosila oferă informații valoroase despre diversitatea timpurie a acestui grup de reptile.

O fosilă de șarpe din Cretacic aduce noi informații despre evoluție. Ce au aflat oamenii de știință?

O fosilă de șarpe din Cretacic s-a conservat atât de bine încât cercetătorii i-au putut reconstitui creierul. Spre deosebire de majoritatea fosilelor de șerpi, specimenul este conservat excepțional în trei dimensiuni. Acesta este primul schelet articulat de șarpe descoperit în Brazilia și le-a permis cercetătorilor să reconstruiască în detaliu anatomia animalului, inclusiv forma creierului. Folosind o amprentă internă a cavității craniene, cunoscută sub numele de endocast, alături de reconstrucții ale nervilor cranieni și ale urechii interne, oamenii de știință au comparat anatomia șarpelui cu cea a altor specii fosilizate și moderne.

Analiza a scos la iveală o diversitate mult mai mare decât se credea anterior. Potrivit autorilor, caracteristicile creierului și ale structurilor sale permit estimarea habitatului în care trăiau șerpii preistorici.

Unde trăia acest șarpe antic?

Rezultatele arată că Tametara mirim era, cel mai probabil, o specie adaptată să sape galerii și să trăiască sub pământ. În schimb, o altă specie fosilizată, Dinilysia, descoperită în Argentina, pare să fi fost adaptată la viața la suprafața solului.

Combinând aceste date cu cele obținute din studierea altor șerpi timpurii, despre care se crede că aveau un stil de viață marin, cercetătorii au ajuns la concluzia că primele etape ale evoluției șerpilor au fost mult mai complexe decât se presupunea. Strămoșii lor nu erau specializați pentru un singur tip de habitat, ci ocupau un mediu de tranziție de la viața subterană la cea la suprafața solului, în timp ce alte ramuri au ajuns relativ devreme și în mediul acvatic, scrie IFL Science.

Prin urmare, originea șerpilor nu pare să fie legată de un singur habitat. Descoperirile sugerează că aceste reptile s-au adaptat încă de la început la medii variate, profitând de avantajele corpului lor alungit pentru a se deplasa pe sol, sub pământ și chiar în apă.

Studiul a fost publicat în revista Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

Prestigiul său a fost nemaiîntâlnit în perioada Renascentistă. El a scris primul tratat modern de politică

Ce mâncau incașii? Arheologii au scos la lumină un aliment vechi de 500 de ani

Cea mai veche epidemie de ciumă a fost descoperită în Siberia

Descoperirea din secolul al XI-lea care îi entuziasmează pe arheologi. Ce au scos la lumină în Polonia?