Cine a inventat lingura? Lingurile se numără printre cele mai vechi ustensile folosite de oameni pentru a mânca. Acest lucru nu este surprinzător, dacă ne gândim că, aproape de când au avut nevoie de hrană, oamenii au avut nevoie și de obiecte cu care să o adune. Spre deosebire de cuțite și furculițe, care trebuiau confecționate, lingurile primitive puteau fi înlocuite cu obiecte naturale, precum cochiliile de scoici sau pietrele cu forme potrivite. Primele exemplare nu aveau mânere, dar din aceste începuturi simple s-a dezvoltat lingura pe care o cunoaștem astăzi.
Cine a inventat lingura? Nu se știe exact când a fost inventată lingura cu mâner. Dovezile arheologice arată însă că, în jurul anului 1000 î.Hr., egiptenii antici foloseau astfel de obiecte în scopuri religioase. Confecționate din fildeș, lemn, silex sau ardezie, lingurile erau decorate cu motive elaborate și hieroglife.
Pentru consumul obișnuit al alimentelor, lemnul era materialul cel mai frecvent utilizat, datorită disponibilității și costului redus. În schimb, în timpul Imperiului Roman și al celui Grec, persoanele înstărite foloseau adesea linguri din bronz și argint. Această practică a continuat până în Evul Mediu.
Prima mențiune documentară a lingurilor în Anglia datează din 1259, când acestea apăreau în inventarul bunurilor regelui Eduard I. La fel ca în Egiptul antic, lingurile nu erau folosite doar pentru a mânca, ci și în ceremonii elaborate, fiind simboluri ale bogăției și puterii. De exemplu, încoronarea fiecărui monarh britanic era precedată de un ritual în care acesta era uns cu ajutorul unei linguri ceremoniale, explică Gizmodo.
Importanța lingurilor a crescut și mai mult în perioadele dinastiilor Tudor și Stuart, când a devenit obișnuit ca nou-născuții să primească Lingurile Apostolilor la botez. Familiile bogate ofereau seturi de 12 linguri, la care s-a adăugat ulterior o a treisprezecea, numită „lingura principală”, decorată cu figura lui Iisus Hristos.
Astfel a apărut tradiția lingurilor de botez, răspândită în toate clasele sociale. Diferența consta în materialele folosite: argintul și aurul erau preferate de cei bogați, în timp ce familiile mai puțin înstărite foloseau linguri din cupru sau alamă.
Designul lingurilor s-a modificat în perioadele Renașterii și Barocului, ajungând la forma în mare parte standardizată de astăzi în jurul secolului al XVIII-lea. De atunci, aceste ustensile au rămas nelipsite de pe mesele oamenilor, fiind disponibile într-o varietate de modele, de la linguri pentru supă până la linguri speciale pentru caviar.
Premieră absolută pentru arheologie: Un puț etrusc dezvăluie un ritual bizar cu rămășițe umane
Acești crocodilienii uriași dominau lanțul trofic în America de Sud din Miocen